Ce ar fii Sărbătoarea Pascală fără ouă vopsite, pentru noi românii? Nu cred că ne-am putea bucura pe deplin de această înălţătoare zi dacă nu am experimenta vopsele de toate culorile, dacă n-am avea mâinile colorate şi şorţurile pătate ca într-o pictură de copil şi n-am gusta bucuria de a le vedea aşezate armonios în coşuleţul cu grâu încolţit.
Tradiţia vopsirii ouălelor de Paşti este legată de Patimile Mântuitorului şi se desfăşoară, de obicei în Joia Mare pentru că la evrei ziua de vineri începe seara, iar Hristos a fost Răstignit pe Cruce în Vinerea Mare. Există două variante care corespund înroşirii ouălelor. Una spune că orice piatră era aruncată în Iisus Hristos, în timp ce era pe Cruce , se transforma în ouă roşii. Alta spune că Fecioara Maria a mers la Hristos cu un coş cu ouă care s-au înroşit de la sângele Lui.
În Antichitate, ouăle erau vopsite în diferite culori şi oferite cu ocazia venirii primăverii, simbolizând revenirea naturii la viaţă.
Oricare ar fi adevărul, vopsirea ouălelor a devenit o tradiţie care se manifestă spceific fiecărei zone geografice, având particularităţi etnografice care dăinuie de generaţii.
În Banat, mai ales în unele sate se păstrează tradiţia vopsirii ouălelor folosind vopsele din „natură”: coajă de stejar, coji de ceapă, morcovi sau sfeclă roşie. Se mai decorează cu fire de iarbă sau trifoi, aşezate delicat pe ouă, în timpul vopsirii. Dacă doriţi ouă vopsite ecologic cereţi sfatul bunicilor. Ele cunosc cel mai bine această tehnică. Şi mai ales bucuraţivă de Învierealui Hristos cu tot sufletul, molipsindu-i şi pe cei dragi vouă de bucuria Sărbătorii. Nu rataţi asta pentru că e doar o dată pe an. Paşti fericite tuturor! Şi nu uitaţi, bucuraţi-vă!
