
Ce îi spunea bunicul cărășean lui Mile când era mic. Și ce înseamnă Dunărea pentru legendarul Belo, chiar și acum, la aproape 60 de ani
„Bătutul mingii nu e meserie”, îi spunea bunicul lui Belo, pe vremea când viitorul mare fotbalist era doar un țânc. Dar nu l-a ascultat. Și bine a făcut!Uneori, copiii par să simtă mai bine ce au de făcut cu viața lor. Cojocar de meserie, bunicul știa una și bună: meseria e brățară de aur. Este, dar și cariera de fotbalist este rentabilă. Atunci când atingi performanțe, așa cum a făcut Miodrag Belodedici, Mile cum îi zic apropiații din Clisură dar și familia.
„Când eram mic, bunicu’ îmi spune: „Lasă mingea, că n-o să-ți dea mingea să mănânci! Invață o meserie!” Tot timpul îmi spunea asta. Asta mi-a rămas în cap. Și n-a fost așa. Când am ajuns fotbalist, am mers la bunicul meu și am scos portmoneul, lucram la Steaua, și am început să număr… era cojocar de meserie, avea și el bani. Se uite la mine și zicea: „Ăștia nu sunt normali la cap. Așa de mulți bani vă dau să jucați mingea aia? Și zicea că dacă aș fi fost cojocar, aș fi avut mâinile murdare”, a povestit Miodrag Belodedici.
Momentul de evocare a copilăriei s-a petrecut exact când marele fotbalist a primit de la Romeo Dunca titlul de cetățean de onoare al județului Caraș-Severin și acesta și-a adus aminte de copilăria petrecută acasă.
Mai departe, sportivul de carieră a povestit ceva ce simțim toți cei din zonă: iubirea pentru Dunăre.
„Apoi am plecat din sat și m-am întors foarte târziu. Dar tot timpul aveam în cap Dunărea. Mi-am petrecut multe zile, înotam, pescuiam, am făcut baie, am și mâncat pește, pești mici, dar nu știam pe atunci că se numeau sushi. Pe vreme aia habar nu aveam. Și în ziua de azi, când trec pe lângă Dunăre, îmi bate pulsul de parcă am un meci internațional foarte, foarte important. Deci, am rămas cu emoția asta din zonă, când vin în zona asta e ceva!”, a mai povestit Miodrag Belodedici cu sufletul deschis.