
Andrei Branasi, făuritorul de șlagăre
Din DEX aflăm că textul reprezintă ”Cuvintele unei compoziții muzicale ” sau ”Partea verbală a unei compoziții muzicale ”. Nu se menționează nimic de trăiri, de sentimente sau de faptul că versurile ne creează emoții. Pentru că una dintre cele mai importante caracteristici ale pieselor care rezistă în timp este faptul că au versuri memorabile.
Andrei Branasi formează, cu ajutorul cuvintelor, textul potrivit, care, cuplat cu acea vibrație din interpretarea artistului și cu linia melodică, dau naștere adevăratelor șlagăre. Iar pentru a transpune un sentiment general într-un mesaj particular și unic, pentru a face o melodie să îți atingă sufletul, ai nevoie în primul rând de grație divină. ”E un dar de la Dumnezeu! E o bucurie continuă. De când scriu înțeleg pe deplin anecdota: <<Fă ceea ce îți place și nu vei simți că lucrezi nici măcar o oră în viața ta!>> Deși de multe ori a trebuit să infirm prezența mea la ieșiri în oraș cu prietenii deoarece aveam de scris. Inclusiv când merg în concedii scriu, nu îmi închid telefonul. Scrisul e cel mai mare drog pentru mine și voi fi dependent de el mereu” spune textierul. Nu are un răspuns clar când este întrebat de unde se inspiră, spune că pur și simplu, îi vine natural. ”Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru inspirație. Iubesc ceea ce fac atât de mult, încât simt că asta mă definește cu totul – prin și pentru scris trăiesc și nu este o metaforă!” e de părere acesta.
Se trage din comuna Jebel, județul Timiș, acolo unde a copilărit, unde simte că îi este rădăcina. Acolo a învățat primii pași de horă, brâu sau soroc: ”Locul acela va fi mereu acasă pentru mine, chiar dacă acum m-am mutat la Timișoara și ajung foarte rar la casa părintească, în fiecare an de Sfântul Ilie când este ruga la Jebel, pun tot ce am de făcut pe pauză și merg să petrec, acolo, în curtea căminului” ne mărturisește Andrei.
Talentul compunerii de texte l-a descoperit, spune el, în urma unui declic, după ce a realizat că scrierea poeziilor nu este o banalitate și a început să-și publice versurile pe rețele de socializare. Iar reacțiile nu au întârziat să apară: ”Îmi amintesc că scriam „poezioare” de când eram mic, de prin clasa a II-a, a III-a, dar nu le arătam nimănui, mi se părea atât de firesc, încât credeam ca toată lumea scrie sau poate scrie în versuri. Apoi, crescând, am început tot mai des să scriu poezii pe Facebook, așa s-a întâmplat ca într-o seară, Miodrag, să îmi aprecieze una dintre poeziile postate, iar în acea secundă s-a produs declicul: fără să stau pe gânduri, i-am scris și l-am întrebat dacă nu vrea să îi scriu un text. Îi mulțumesc *lui Andrei din trecut* pentru clipa de nebunie, pentru că nu s-a gândit că e penibil ceea ce face și a acționat mânat strict de impuls, întrucât, în acea seara i-am scris două texte, care au și fost lansate : *Mi-a pus viața piedici* și *Azi e mândro nunta noastră*, iar de acolo, el m-a recomandat mai multor soliști și au început colaborările” își amintește textierul.
Mai apoi a fost abordat de nume mari ale muzicii din Banat. ”Înainte de a avea acel *declic* și de a-i scrie lui Miodrag primele texte, credeam că nu am nicio șansă să intru în această lume, pe care o vedeam bine sedimentată. Dar apoi, încet, încet am înțeles că toți avem un loc și urma ca visul meu să prindă contur și mai tare atunci când doamna Mihaela Petrovici mi-a scris să mă întrebe dacă putem încerca o colaborare, întrucât îi plăceau poeziile mele. După ce am realizat că nu visez, în jumătate de oră îi trimiteam textul, care i-a plăcut și a fost urmat de multe altele. Eu chiar am fost norocos, am așteptat mulți ani, de teamă, neavând încredere în mine, dar de când mi-am permis să fac ceea ce iubesc, viața mi-a arătat că nu știu să visez atât de frumos și mare, pe cât poate ea să îmi dăruiască. Dumnezeu chiar lucrează prin oameni!” zâmbește Andrei.
A colaborat de-a lungul timpului cu artiști cunoscuți din Banat și din țară: Mihaela Petrovici (”Numa-n poale și-n ciupag”, ”Eu te vreau pe tine”) și Dumitru Teleagă (”Băgiță cu buze dulci”, ”Lasă-te bage de mine”, ”Mândră unge-ai fost aseară”), Lucian Drăgan (”Unge-s anii din junie”, ”Te-am iubit ca pe o floare rara”, ”Iti multumesc”) Liliana Laichici (”Joacă bagea păcimaș”,”Nu e prea târziu”), Carmen Biruescu (”Mă rog tată pentru tine”), Adrian Stanca („Necăjtă-i mândra”, „A ta e vina!”), Ioan Surdu (”Dulce ni-i păcatul”, „Au, ce ne mai place viața!”), Iasmina Iova („Doar tu”, „Mulce mândre stau cu dor”) , Stana Stepanescu („Inima îți dau”, „De ce?”), Consuela Grigoriu („Mă minți că mă iubești „, „La tine în brațe”, „Am luat viață de la tine), Vanesa Jarja (”Mândrele”), Florin Boita („Brâul însuraților”), Mariana Zota („Brâul pătimașilor”,”Poveste de Crăciun”) și mulți alții. Printre artiștii din țară se numără: Raoul-Rareș Borlea (albumul „O inimă ca a mea”), Viorica și Ioniță de la Clejani („Nu mă dau, da’ nu mă dau”), Trupa Alesis („Viață dragă, te iubesc!”), Florin Vos (Viață, pașii mei unde mă poartă?!”), Minodora (”Tata meu”), Liviu Olteanu („Cântecul săracului”). ”Le mulțumesc din suflet pentru că fiecare dintre ei au dat aripi visului meu.” spune recunoscator Andrei.
De multe ori a făcut texte pentru soliști care urmau să meargă într-o oră la studio iar aceștia erau încântați pentru că nu îi lăsa să aștepte ”Le fac foarte repede, cumva la început mulți îmi spuneau să nu mă grăbesc, să iasă fain! Acum toți soliștii sunt încântați că nu îi las sa aștepte după un text, ba chiar le trimit mai repede decât s-ar aștepta textul și le și place ceea ce fac, deci nu mă grăbesc, cred ca pur și simplu, inspirația este mereu acolo, doar așteaptă provocarea ca ea să se jertfească pentru fiecare text în parte.” ne povestește textierul.
Când își aude propriile creații prinzând glas, când vede că publicul rezonează cu înțelesul versurilor, îl încearcă un amalgam de sentimente indescriptibil : ”o exaltare profundă îmbinată cu recunoștință și un tip de emoție frumoasă, înălțătoare, pentru că într-adevăr este mare lucru să faci ceea ce îți place și să fii apreciat pentru acest lucru. M-am rugat mult timp, de la începutul meu ca textier până acum, ca textele mele să răsune prin intermediul artiștilor, iar astăzi îmi cântă versurile de la soliști tineri și talentați care cresc o dată cu mine, până la artiștii folclorului bănățean pe care îi îndrăgesc de când eram mic. Ce să îi mai cer vieții mai mult de atât?!” spune mândru Andrei.
Pandemia i-a adus mai mult de lucru, dar și mai multe satisfacții pentru că soliștii au avut timp să se ocupe de noi proiecte muzicale și au apelat la Andrei pe partea de texte. Dar ecoul a fost mut, neținându-se evenimentele, feedback-ul oamenilor a venit doar din mediul online, însă consideră că magia nu s-a mai simțit. ”Mi-au lipsit rugile…care sper din suflet să nu se piardă, să nu pierdem tradițiile, măcar acestea de care încă mai ținem…deși sunt sigur că cel puțin bănățenii au o sete de nestăvilit de petrecut, de mers la rugi și la alte evenimente culturale cu și despre folclor, muzică populară.” crede textierul.
Andrei Branasi este pasionat în general de cuvânt, de scris, astfel încât în curând va urma cursurile facultății de jurnalism, întrucât este un vis de-al său mai vechi, însă mereu a prioritizat alte lucruri. Nu crede neapărat că a greșit, ”cumva toate vin la vremea lor și oricum nu îmi plac șabloanele și nici verbul *trebuie* decât în câteva contexte: trebuie să fii om, să fii fericit, să faci ce îți place, etc.” ne spune acesta.
Este o persoană cu multe visuri, care trăiește și muncește pentru a și le îndeplini, fără a se descuraja atunci când materializarea lor pare că întârzie să apară și consideră că ”acesta este adevăratul farmec al vieții: să îți dorești, să arzi fiecare etapă și la final să poți spune plin de satisfacție: *Am reușit!*”
Își dorește să fie sănătos și să poată face ceea ce-i place, să strângă oameni frumoși în jur și să dea cât mai mult din sufletul său prin texte și prin tot ce va mai realiza. ”Îmi doresc să las o mică urmă pe pământ, dacă reușesc asta, sunt mai mult decât împlinit. Cum zic și într-o poezie de a mea:
„Vreau atunci când am să mor
Versul să-mi rămână viu,
Și-n lumea fără de dor,
Eu tot despre dor să scriu!”
Suntem făloși că te avem în echipa noastră!
Un text de Ionela Glodorenco