Home / Banat / Mărturii evocatoare ale trecutului Caransebeșului 132 de ani de la nașterea în veșnicie a episcopului Ioan Popasu

Mărturii evocatoare ale trecutului Caransebeșului 132 de ani de la nașterea în veșnicie a episcopului Ioan Popasu

În anul 2021, Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul, Biserica Ortodoxă Română ne invită să îi comemorăm pe cei care au murit în și pentru credință, așteptând Învierea și cununa mântuirii, promisă celor biruitori. De asemenea, anul 2021 este dedicat valorificării liturgice și culturale a cimitirelor, „monumentele tăcute”, dar totodată atât de grăitoare despre cei care s-au prefăcut, de-a lungul timpului, în Cer și-n țărână.

Municipiul Caransebeș deține numeroase mărturii despre cei ce au fost și au rămas, dincolo de moarte, în amintirea locului, ca personalități reprezentative atât pentru urbea de pe Timiș și Sebeș, cât și pentru întreg Banatul de Munte. Una dintre mărturiile emblematice și „tăcute” ale Caransebeșului, reprezentativă din punct de vedere istoric și spiritual, este cimitirul despre care Nicolae Iorga a afirmat, în timpul vizitei sale în Caransebeș, că este un „cimitir istoric”, în care se găsesc monumente de artă funerară, cruci și cripte din marmură, indicând locul de odihnă al vechilor familii din oraș, precum și al personalităților bisericești, civile și militare, acestea fiind încununate de prezența Bisericii istorice „Sfântul Ioan Botezătorul”, lăcaș de cult care se înalță deasupra mormintelor, exprimând, în tăcerea-i maiestuoasă, triumful Învierii asupra morții, căci „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii”.

Printre personalitățile bisericești care se odihnesc aici, se numără episcopii Caransebeșului, Ioan Popasu, Prim Episcopul Caransebeșului, Nicolae Popea, Filaret Musta şi Emilian Birdaș, protopopul Andrei Ghidiu, protosinghelul Iosif-Iuliu Olariu, dr. Cornel Corneanu, Romulus Ancușa, Isaia Suru, Ioan Teodorovici, iar printre personalitățile laice, culturale și militare, se numără Ştefan Velovan, Patriciu Drăgălina, Iuliu Vuia, Dimitrie Cuzma, Pavel Jumanca, generalul Traian Doda.

Ziua a 17-a a Făurarului anului 2021 a marcat 132 de ani de la nașterea în veșnicie a uneia dintre personalitățile care își au mormântul în Biserica istorică „din cimitir”, a celui ce a fost primul episcop al Episcopiei Caransebeșului de după reînființarea Mitropoliei ardelene și despărțirea ierarhică de Biserica sârbească, declarată în 24 decembrie 1864, Ioan Popasu.

Născut la 20 decembrie 1808, în Braşov, Ioan Popasu a crescut în sânul unei familii în care Ortodoxia era întipărită în stilul de viață, în cuget și inimă, de unde a deprins și el dragostea de Biserică, de Dumnezeu. A urmat şcoala grecească a Bisericii „Sfânta Treime” din Brașov, urmând ca, între anii 1832 şi 1836, să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Viena, ceea ce îl ajută să deprindă mai multe limbi străine și ceea ce îl ajută ca, la întoarcerea sa din Viena, să fie numit secretarul episcopului Vasile Moga din Sibiu, să fie hirotonit diacon și, ulterior, preot și protopop în Brașov. La moartea episcopului Moga, a candidat la funcția de episcop, alături de Andrei Șaguna, în favoarea căruia pierde funcția de episcop al Sibiului, poate deloc întâmplător, întrucât Dumnezeu avea planuri importante pentru Popasu în vederea emancipării naționale, înființării Episcopiei Caransebeșului și consolidării acesteia.

Astfel, în contextul anevoios al despărțirii ierarhice de Biserica sârbească, Sinodul mitropolitan l-a ales, la data de 6 martie 1865, pe Ioan Popasu ca Episcop al Caransebeșului. Episcopul Ioan Popasu a păstorit Eparhia Caransebeșului între anii 1865-1889, perioadă în care desfășoară o amplă activitate liturgică, misionară și culturală. După cum scrie despre el profesorul Rudneanu în numărul 40 al Revistei „Foaia Diecezană” din anul 1935, „Episcopul Ioan Popasu a venit cu gândul curat al ridicării culturale a Banatului trasând drumul precis al înaintaşilor săi. Tradiţia i-a fost un imbold puternic pentru muncă, dar nu s’a oprit aci, ci a dezţălinit ogorul greu al consolidării nouii înfiinţate dieceze, luptând din răsputeri cu multă ostăneală, cu multe greutăţi pentru redeşteptarea şi biruinţa vieţii culturale şi naţionale în Banat”. În acest sens, Ioan Popasu s-a îngrijit de mutarea secției românești a Seminarului de la Vârșeț la Caransebeș, în anul 1865, înființarea mai multor școli, reorganizarea cursurilor teologice și pedagogice, dar și de formarea profesorilor, pe care personal îi trimitea la studii în străinătate, după cum este menționat în același articol al profesorului Rudneanu: „Amintim aci pe vrednicul întemeietor al institutului de pedagogice Ştefan Velovanu, care a fost trimis de episcopul Ioan Popasu în Germania, unde la seminarul pedagogic din Gotha a câştigat multe merite prin activitatea-i distinsă, tot astfel la insistenţele episcopului Ioan Popasu a fost trimis Dr Iosif Tr. Badescu la studii teologice în Cernăuţi, iar Arhiereul Filaret Musta pentru perfecţionarea studiilor de teologie în Lipsea, apoi Nicolae Popovici, Dr Ioan Paul fostul profesor, al universităţii din Cluj, istoricul bănăţean Patriciu Drăgălina, ş. a. Episcopul Ioan. Popasu a creat o pleiadă de tineri talentaţi, cari au făcut zid de apărare în jurul marelui ierarh, tot el a strâns într’un mănunchi pe toţi fiii neamului românesc din Banat, arătându-le că, singurul scop al vieţii este munca severă, desinteresată, depusă pe altarul sfânt al culturii naţionale”.

Ca mărturie a preocupării episcopului Popasu în vederea dinamizării vieții spirituale și culturale a Eparhiei Banatului de Munte, stau și înființarea tipografiei și librăriei eparhiale, în anul 1885, precum și a periodicul bisericesc „Foaia Diecezană”, în anul 1886.

Episcopul Ioan Popasu și-a sfârșit misiunea pe Pământ în 17 februarie 1889, însă trăiește în amintirea Episcopiei Caransebeșului, înveșnicit fiind prin fiecare filă a periodicului „Foaia Diecezană”, prin Seminarul Teologic, care îi poartă numele, și prin mormântul său din amvonul Bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul”, peste care, în semn de „adencă venerațiune”, Comunitatea bisericească română ortodoxă orientală din Caransebeș a așezat o placă de marmură ce cuprinde un scurt rezumat al personalității lui Ioan Popasu, căruia, cum scrie Cornel Corneanu în numărul 40 al Revistei „Foaia Diecezană” din anul 1935, aducem și noi ca omagiu „aurul, smirna şi tămâia sufletului nostru recunoscător pentru tot ce a dăruit Banatului şi bisericii sale dreptmăritoare”.

 

Un articol de Roxana Novacovici

 

Surse informare:

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/foiadiecesana/1935/BCUCLUJ_FP_279423_1935_050_040.pdf

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/an-omagial/episcopul-ioan-popasu-personalitate-providentiala-in-banat-104951.html

https://www.episcopiacaransebesului.ro/04-parohia-nasterea-sfantului-ioan-botezatorul-caransebes/

 

Surse foto:

Colecția muzeală „Episcop Elie Miron Cristea” a Episcopiei Caransebeșului (foto 1-3)

http://documente.bcucluj.ro/web/bibdigit/periodice/foiadiecesana/1935/BCUCLUJ_FP_279423_1935_050_040.pdf    (foto 4)

 

 

           

           

About cristian.frant

Check Also

Accident rutier pe Calea Sever Bocu din Timișoara

Astăzi, 16.04.2021, in jurul  orei 16:42, autoritățile din Timișoara  au fost solicitate să intervină la …

Lasă un răspuns