Muzica disciplinează, ordonează, modelează și transformă pozitiv ființa umană, iar copiii ar trebui să învețe un instrument muzical și să cânte de la vârste cât mai fragede, întrucât vor fi atrași în preocupări creative, afirmă într-un interviu acordat AGERPRES prof. dr. Emanuel Pecingină, maestru corepetitor al Corului Național de Cameră Madrigal din București.
El vorbește despre mișcarea corală ca despre un fenomen sacru, care-i învață pe oameni să se accepte, să se îngăduie unul pe celălalt, să se integreze, să se înțeleagă, să se întrajutoreze. Maestrul Pecingină este inițiator al Festivalului Internațional de Muzică Corală ‘Zilele Muzicii la Oravița’, care se desfășoară în perioada 31 iulie — 15 august. În cadrul festivalului, maestrul a reușit ca în mai puțin de zece zile să formeze un cor cameral complet nou, la Timișoara, Cantus Redivivus, cu care să prezinte la Oravița și la Timișoara câteva concerte de mare clasă.
AGERPRES: S-a lucrat intens pentru aceste concerte. Cum ați reușit performanța de a ridica acest cor într-un timp atât de scurt?
Emanuel Pecingină: Am lucrat cinci zile în prima săptămână, pe partide (pe voci, instrumente, n.r.) și le-am dat liber sâmbătă și duminică, iar când am reluat repetițiile, luni, parcă nu am făcut nimic. Tabula rasa. Am făcut luni dimineața un ansamblu, am văzut că s-a pierdut totul și atunci, pentru că timpul era foarte scurt (patru zile, n.r.) am pornit cu câte două partide, și dimineața, și după amiaza, până seara târziu, față de grupul de anul trecut, când cu toții erau notiști (cântau după note, n.r.), absolvenți de liceu de muzică, de conservator și aveau și o practică corală, cât de cât, mai ales fetele, care erau în corul Liceului de Muzică.
AGERPRES: Cum ați reușit să-i armonizați în câteva zile?
Emanuel Pecingină: Au fost un fel de ‘mercenari’, la modul frumos. Aici își dovedește dirijorul măiestria sau capacitatea de a-i aduna pe toți, de a-i omogeniza, pentru că chiar și între profesioniști sunt niveluri diferite. Un prim nivel este să știi notele, dar sunt unii mult mai isteți, fiecare are o anumită caracteristică, o anumită fațetă a personalității și exact ca într-un puzzle fiecare trebuie să aibă locul lui acolo. Acest lucru este posibil prin repetiții, se poate rezolva și cu oameni care sunt mai slab pregătiți din punct de vedere al solfegiului.
Așa s-a întâmplat în acest an: la bărbați au fost voci mature, în timp ce anul trecut am avut băieți, tineri, fără bărbați, bași, față de anul acesta, când au fost mulți preoți care au făcut câte un seminar, dar care la un solfegiu preferă ‘la-la-la’, ‘sfânta’ ureche. Într-adevăr, sunt diferențe, dar prin repetiții, ieșim la capăt.
AGERPRES: Ați adaptat repertoriul în funcție de vocile pe care le aveți?
Emanuel Pecingină: Bineînțeles, am adaptat repertoriul la nivelul lor. Inițial le-am dat liste cu vreo 20 de lucrări românești, pentru că nu știam cât de repede învață și apoi am adaptat repertoriul. La unele piese am renunțat, pentru că acolo nu a mers solfegiul, se putea face, dar trebuia mult prea mult timp ca să se memoreze și să și rămână.
AGERPRES: Ați avut, pe modelul de Madrigal, multe piese din repertoriul internațional. Cum s-au descurcat?
Emanuel Pecingină: S-au descurcat destul de bine. Le-am făcut pronunția înainte, apoi pronunția scandată fără melodie, doar textul, apoi repetate de foarte multe ori, până când intră în subconștient. Stilul acesta intensiv a fost foarte dur, dar au văzut cam cum se muncește și care sunt pretențiile. Cel puțin, așa am învățat de la Madrigal. Poate alte coruri au alte metode.
Am avut piese de Madrigal din repertoriul renascentist universal: ‘Madonna mia cara’ (Lasso), ‘Rest swet nymphs’ (Francis Pilkington), ‘Vezzosette nimfe e belle’ (G. Gastoldi), ‘Ave Maria’ (Ludovico da Vittoria), ‘Tanzen und springen’ (Hans Leo Hassler), ‘La, la, la, je ne l’ose dire’ (Pierre Certon); repertoriu sacru: ‘Bogoroditse devo raduisya’ (piesă tradițională), ‘Podobia din Oratoriul de Crăciun’ (Paul Constantinescu), ‘Aghios o Theos’ (Ioan Hrisafi); din repertoriul românesc: ‘Mă mieram’ (M. Jora), ‘Păstorița’ (Marțian Negrea), ‘Privegheați și vă rugați’ (Gh. Popescu-Brănești, aranjament coral Dan Mihai Goia); dar și din repertoriul norvegian, ‘Ubi caritas’ (Ola Gjeilo) și ‘Laudate’ (Knut Nystedt).
AGERPRES: Putem spune că acest cor pe care l-ați creat aici, Cantus Redivivus, este un Madrigal ‘bănățean’? Mai este nevoie de coruri astăzi? De ce?
Emanuel Pecingină: De ce nu? În primul rând, este nevoie de muzică, pentru că muzica ne modelează altfel, ne educă, ne face mai buni, mai umani, mai comunicativi. Și mai ales la cor este modul prin care oamenii învață să se accepte, să se îngăduie unul pe celălalt, să se integreze, să se înțeleagă, să se întrajutoreze unul pe altul. Aici nu este fiecare solist. Le-am spus că una este cântatul solistic și altul este cântatul în cor. Nu am nevoie să aud niște voci care ies în evidență ca niște cuie, ci trebuie să fie omogenitate de partidă, de dublă partidă și de cor. Trebuie să fie ca un organism care pulsează, care emite stări, emoții.
AGERPRES: Unde începe educația muzicală?
Emanuel Pecingină: În copilărie, din pântecele mamei. Dacă-i pui să asculte un cântec, el este obișnuit, iar muzica barocă este cea mai apropiată de ritmul bătăilor inimii, cea mai liniștitoare. Fiecare gen de muzică îți creează o anumită stare, de unde și faptul că muzica are ceva sacru în ea și grăiește dincolo de cuvânt. Unde cuvintele se opresc, muzica trece dincolo de ele.
AGERPRES: Ați simțit vreodată pronia lui Dumnezeu acolo, în ceea ce faceți?
Emanuel Pecingină: Da. De aceea m-am ‘îmbolnăvit’ de muzica corală, mai ales sub bagheta maestrului Constantin Marin. Au existat momente în care simțeai că ești în Adevăr, asemănător acelui moment suprem din liturghie.
AGERPRES: Cum a început proiectul coral Cantus Mundi, pe care-l promovați acum?
Emanuel Pecingină: Madrigalul dezvoltă un Program Național Cultural, Cantus Mundi, inițiat de Ion Marin, fiul maestrului fondator, după un model venezuelean de educație muzicală a copiilor, născut din dorința de a face ceva pentru copii, să nu se mai drogheze, să nu mai devină delincvenți și au dezvoltat ‘El sistema’, un program în cadrul căruia copiii de mici învață un instrument muzical. S-au dezvoltat o mulțime de orchestre pe diverse niveluri și a ieșit ceva incredibil prin implicarea acelor copii.
După acest model, maestrul Ion Marin a spus: ‘Tata a făcut Madrigalul, să fac și eu ceva’ și astfel s-a născut Programul Cultural Național Cantus Mundi, sprijinit de Guvern, prin care Madrigalul învață copiii să cânte. Ceea ce nu se mai face în școli, facem noi, o muncă de ‘prozelitism’ muzical. Avem câteva centre în țară și încercăm să ne extindem în țară și în exterior.
AGERPRES: Putem spune că asemeni proiectului ‘Pianul călător’, dumneavoastră sunteți ‘Madrigalul călător’?
Emanuel Pecingină: Exact, Cantus Mundi. Echipa noastră se împarte în grupe și primul centru în care am fost, în afară de București, este Timișoara, unde, în noiembrie 2015 am organizat un workshop la care au fost invitați dirijori sau cei care doresc să facă coruri. Am avut tot ABC-ul formării unui cor, cum să lucrezi cu copiii, cum să organizezi o repetiție, vocalize, repertoriu, noțiuni despre vocea umană. Acum vom edita și un manual care va cuprinde toate elementele utile oricui vrea să fie coordonator al unor grupuri corale de copii (3-18 ani), împărțiți pe categorii de vârstă.
AGERPRES: Așa s-a născut festivalul de la Oravița?
Emanuel Pecingină: Proiectul de la Timișoara este unul personal. Împreună cu violonista Manuela Mihăilescu am zis să reînviem și mișcarea corală, pentru că Banatul are o tradiție corală. Așa s-a născut Festivalul Internațional al Muzicii Corale la Oravița, în cadrul căruia noi am prezentat trei concerte, unul la Teatrul Vechi din Oravița și două la Timișoara. De luni începem repetițiile cu Madrigalul pentru festivalul de pe 13 august de la Sibiu, unde suntem invitați.
AGERPRES: Anul viitor veți continua experimentul de acum?
Emanuel Pecingină: Anul acesta a fost mai greu, am fost nevoit să adun oameni (profesori, medici, preoți, studenți și doi liceeni, n.r.). Unii din echipa de anul trecut au renunțat, pentru că nu este ușor. Am apreciat la oameni bucuria de a face muzică și de a veni. Nu am impus un ritm spartan de repetiții, pentru că riști să-i pierzi pe oameni. Trebuie tatonat ușor terenul și să-i faci să înțeleagă că dacă vrei să faci performanță trebuie să ai disciplină, autoritate, seriozitate și cred că au înțeles acest lucru. Muzica disciplinează, ordonează modelează și te transformă pozitiv. Pentru anul viitor, proiectul depinde de fondurile pe care le vom avea la dispoziție.
AGERPRES/(A, editor: Karina Olteanu, editor online: Irina Giurgiu)
