În mai toate comunitățile etnice care conviețuiesc în județele bănățene, inclusiv în unele dintre comunitățile românești, în cea de a doua zi de Paști se practică, din vechime, obiceiul ‘udatului’ (stropitului).
Astfel în cea de a doua zi de Paşti, se obișnuiește ca bărbații, de la copiii de grădiniţă şi până la oamenii mai în vârstă, să meargă ‘cu udatul’ pe la casele cu fete şi cu femei, pentru a le stropi cu parfum. După ce primesc acceptul pentru a le stropi pe fete, aceștia sunt recompensați cu ouă roşii, prăjituri, iar cei mai tineri şi cu bani.
Cu foarte mulți ani în urmă femeile şi fetele erau ‘udate’ cu apă proaspătă din fântână, însă încet-încet s-a adoptat varianta udării acestora cu parfum. Udătorii sunt invitaţi în casă, sunt serviţi cu tot soiul de bunătăţi, bărbaţilor oferindu-li-se palincă sau vin, în vreme ce băieţilor mai mici li se dăruiesc ouă vopsite şi bani. La etnicii germani, stropitul simbolizează dorinţa de bunăstare şi beatitudine, gestul stropitului simbolizând alegoria comparării femeilor şi fetelor cu nişte flori care trebuie îngrijite şi stropite ca să crească şi să nu se ofilească.
