Scoala romaneasca din Caras si de pretutindeni este in doliu. Marti 11 aprilie 2o17 -saptamana mare -a murit unul dintre foarte bunii profesori de limba romana – Ioan Nicolae Cenda de la Scoala nr.1 din Oravita.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Prof.Ioan Nicolae Cenda Oraviţa culturală, spaţiu al fericirii şi liniştii depline, loc al unor energii uriaşe, cu un puternic filon al geniului românesc, din care au răsărit ca florile mari personalităţi ale şcolii şi spiritului românesc, „prinţi ai gândirii” care au contribuit la formarea culturii neamului, creându-se o tradiţie românească şi creştină, unde sufletul găseşte iluminare. Ei au preţuit şi iubit, mai presus de orice, neamul şi libertatea de opinie şi naţională, jertfindu-se pentru aceste concepte sacre. Una din aceste minţi luminate este profesorul de limbă română Ioan-Nicolae Cenda. A văzut lumina zilei în satul cărăşan Vărădia, în anul 1951, într-o familie de ţărani ce reprezintă tradiţia familiară de onestitate şi decenţă, patriotism şi civilizaţie, cu respect pentru muncă, neam şi credinţă. Şcoala primară şi gimnazială a urmat-o în comuna natală – Vărădia. „Copilul de ţăran căruia i-a plăcut să citească” face liceul la Grădinari (Cacova), unde îl adoptă ca părinte sufletesc pe minunatul profesor de literatura română Petru Oallde – distins scriitor şi care îl influenţează să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie de la Universitatea din Timişoara. Astfel, a ales meseria de dascăl pentru „a face lumină în mintea puiului de om”, din care şi-a făcut o profesiune de credinţă. Din anul 1973, când termină studiile universitare, trece prin şcolile de la Răcăjdia (repartizat), apoi la şcolile din Valea Bolvaşniţei, Băile Herculane şi Mehadia, din zona Belareca-Cerna. Fiind un „intelectual dedicat Locului”, cât şi glasul pământului natal au făcut să revină în zona Caraşului – la şcolile de la Ciudanoviţa şi apoi la şcoala „Romul Ladea” din Oraviţa. Râvna cărturărească şi temeinica pregătire de specialitate şi psiho-pedagogică, dobândite în Universitatea din Timişoara, au făcut din el un profesor însemnat al vremii cu multă seriozitate şi acribie, intransigent şi sever, fără îngăduinţă la compromisuri. Astfel a reuşit să se integreze uşor în colectivele de dascăli prin care a trecut, să se impună elvilor şi părinţilor, „să insufle dragostea şi pasiunea pentru carte”. Ieşit din înţelepciunea populară, este exponent al sufletului şi cugetului românesc, coloană de lumină a civilizaţiei şi credinţei neamului nostru. Este o personalitate de fundament pe care poporul român o are în aceste vremuri de aprige contestaţii şi denigrări. Cu pasiune şi devotament a ridicat nivelul cultural şi şcolar al instituţiilor prin care a trecut şi pe care le-a slujit cu dragoste, fiind pentru toţi un profesor şi un dascăl model, cu o viaţă închinată binelui colectiv. S-a impus prin calităţi ca: neîntrecută punctualitate şi sinceră colegialitate. Pentru a-şi îndeplini cu demnitate misiunea încredinţată de Providenţă, profesorul Ioan Cenda munceşte continuu în vederea pregătirii profesionale. Şi-a făcut o impresioantă bibliotecă, din ale cărei cărţi se adapă şi colegii şi elevii. A participat la toate cursurile organizate de Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru reciclări şi examenele de grade. A participat la numeroase simpozioane naţionale şi internaţionale, cum este „Didactica”, cu comunicări care au impresionat auditoriul. Calitatea de om şi competenţele profesionale l-au impus, devenind un nume cu greutate în învăţământul cărăşan şi românesc. Este numit şef de cerc la limba română, ca şi în toate comisiile de examinare la Bacalaureat şi Capacitate. Participă cu elevii la olompiade, obţinând premii şi menţiuni anual. La profesorul Cenda întâlnim virtuţiile unei inimi nobile, care cu competenţă, elocinţă şi erudiţie se implică în viaţa şcolii, tămăduind sufletele tinere ale învăţăceilor. Astfel, şcoala cărăşană are ca emblemă şi model un dascăl remarcabil ce a slujit învăţământul peste 35 de ani. Mereu neîmpăcat că nu a făcut îndeajuns pentru culturalizarea maselor, a scris articole şi studii, eseuri şi teatru, publicate în reviste din judeţ şi în ţară. A scris cărţi precum: monografii despre Romulus Fabian şi Ion Florian Panduru, cărţile „Fascinaţia călătoriilor” şi „Jurnalul călătoriilor fără vârstă” – în colaborare cu prof. Maria Mariana Cenda, cartea „Domnului profesor cu dragoste” – care vorbeşte despre „prietenii care au ţinut la eticheta de dascăl”. Această carte este un album cu portrete sacre, ce reprezintă istoria în imagini vii a vieţii dascălilor, transfigurată în nuanţe clare şi deschise, paradisiace, pentru a sugera lumea feerică a şcolii în acea perioadă şi cu asemena oameni. Cărţile profesorului Cenda reprezintă icoane sufleteşti şi spirituale ale neamului românesc. Personajele lor văd lumea asta gospodăreşte şi lumea cealaltă o închipuie tot aşa. Viziunea lor se bazează pe conştiinţa armoniei dintre om şi natură. Ele redau lumii ceea ce prisoseşte omului, ceva deci cu totul opus îndârjitei adunări de o avuţii ce caracterizează vremea de azi. Prin scris, cuvânt şi alte activităţi culturale mărturiseşte vocaţia creştin-ortodoxă a poporului român. La el întâlnim, ca la marii dascăli, ceva tainic (ce supără astăzi) – înţelepciune de călugăr şi răbdare de mare duhovnic, căutarea adevărului şi a păcii prin intermediului inteligenţei, şi nu cu ajutorul puterii şi a dominaţiei celorlalţi. Izvor de energie şi lumină, profesorul Cenda Ioan editează revista şcolară „Ţară de dor” – cea mai longevivă, titrată şi cea mai premiată revistă şcolară. Dascăl, scriitor, publicist, editor şi eseist, respectat şi urmat de colegi şi elevi, şi-a impus statura „uriaşă” în epocă şi, cu siguranţă, lumina lui va folosi românilor şi peste veacuri. El a scris o literatură de zidire sufletească şi povăţuire, eseistică de îndrumare, cu note de umanitate şi distincţie morală. Este un spirit la nivel înalt, iar permanenta legătură cu Divinitatea îi asigură hrana spirituală – ceea ce transmite tuturor celor cu care este în contact. Om simplu, dar model inconfundabil de omenie şi moralitate, spirit curat, prin existenţa căruia Neamul românesc are numai de câştigat . Un intelectual onest, incapabil de ranchiună, în condiţiile de azi – are un cult al prieteniei pentru oamenii adevăraţi, o prietenie dezinteresată, bazată pe respect şi nu pe interese. Peste tot unde a umblat şi tot ce a făcut, s-a bucurat de sprijinul nepreţuit al iubitoarei sale soţii – Doamna Maria Mariana Cenda – un dascăl de excepţie. Împreună şi-au crescut cei doi copii în morala iubirii de muncă, neam şi suprema iubire de Dumnezeu – ceea ce i-a ajutat să aibe reuşite în viaţă. Profesorul Ioan-Nicolae Cenda a făcut din identitatea sa naţională de român un blazon de nobleţe şi din umanism şi-a făcut o profesie de onoare. Întreaga activitate a Domniei Sale a fost şi va fi penrtu toţi cei ce simt româneşte o lecţie de istorie şi creaţie, o lecţie de viaţă. „Este un Om şi un Român”. Aşa l-am cunoscut pe Cenda, aşa l-am simţit, aşa l-am primit în inimă şi în suflet. A ales comoara cea mai de preţ – a trăirii în Duh şi Adevăr. Prof. Pavel Panduru

Leave a reply