Legătura cea mai scurtă dintre Ineleț, un cătun izolat din Munții Cernei, județul Caraș-Severin, cu lumea modernă o reprezintă patru scări din lemn, cu o lungime de vreo 100 de metri. Preotul vine aici o dată la câteva săptămâni, poștașul niciodată, iar în comună nu există medic de familie.
Ineleț este unul dintre cele mai izolate cătune din România, nu doar din vestul țării. Satul se află în Munții Cernei și alături de alte 39 de cătune, majoritatea părăsite, aparțin de comuna Cornereva. Cea mai scurtă legătură dintre Ineleț și civilizație sunt patru scări din lemn, cu o lungime totală de aproape 100 de metri, prinse pe un perete vertical din calcar.
Scările se află la o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Băile Herculane, din județul Caraș-Severin. La ele se poate ajunge de pe drumul național care leagă Băile Herculane de Baia de Aramă.
La un moment dat, lângă o stație de autobuz din lemn, pe partea stângă, se face o cărare care duce spre scări, turiștii fiind nevoiți să traverseze o punte din lemn peste râul Cerna și să urce un deal până la ele. După ce scările sunt urcate, urmează o cărare prin pădure, iar la Ineleț se ajunge în aproximativ două ore de mers pe jos.
Pe tot traseul, sătenii din cătunele izolate din Munții Cernei au montat indicatoare cu conținut religios. Astfel, de stânci sau pe trunchiurile copacilor au prins cruci sau tăblițe din lemn pe care au scris “Tatăl Nostru” sau alte rugăciuni.
“Dumnezeu să-ți ușureze drumul, călătorule cu suflet bun, să-ți aline supărarea și să-ți aducă numai fericire. Și tu ești fiul lui Dumnezeu, el este cu tine în fiecare clipă”, este inscripționat pe unul dintre indicatoare.
Primul semn că turiștii au ajuns la Ineleț este biserica din sat, construită pe un deal, în anul 1973, de săteni. Aici, preotul ajunge o dată la două, poate chiar trei săptămâni pentru a săvârși slujba.
“Credința în Dumnezeu, dragostea pentru sfinții care le păzesc familiile, speranța că în viitor copiii lor vor rămâne pe aceste meleaguri și respectul pentru cei care au plecat dintre ei, i-au determinat pe locuitorii din cătunele Ineleț, Țațu și Scărișoara să construiască o biserică. Biserica este o construcție modestă, așa cum este și traiul acestor oameni, de mici dimensiuni, asemănătoare mai mult unui schit”, scrie pe un panou informativ montat la câțiva metri de lăcașul de cult.
În stânga, la o distanță de câteva sute de metri, se află școala primară din Ineleț, cu geamuri termopane, antenă de televiziune și cameră de supraveghere video montată pe clădire. Pe o tăbliță prinsă pe peretele exterior, localnicii le amintesc turiștilor că Ineleț este “un cătun uitat de vreme, nu și de oameni”.
Aici învață patru elevi, doi de clasa a III-a și doi de-a IV-a. Fiecare are calculatorul lui la școală.
Micuții sunt ajutați să deslușească tainele scrisului și ale cititului de o învățătoare care stă de luni până vineri în cătunul izolat din Munții Cernei.
Până acum doi ani, elevii își făceau lecțiile la lumina lumânării. Asta pentru că la Ineleț nu este curent electric. Însă, în cadrul unui proiect desfășurat de o asociație, școala a fost dotată cu panouri fotovoltaice, iar sala de clasă cu patru calculatoare. De altfel, astfel de panouri fotovoltaice au fost montate și pe casele unor săteni din Ineleț, dar și în cimitirul din curtea bisericii, care să asigure necesarul de curent electric și de lumină.
În Ineleț sunt aproximativ 100 de case răsfirate, fiecare pe câte o colină. Cea mai apropiată de biserică este locuința lui tanti Icoana. Femeia are 79 de ani și ne povestește că, în prezent, doar 33 de case mai sunt locuite. Restul localnicilor au plecat la oraș, în căutarea unei vieți mai bune.
„Eu nu prea cobor din sat, doar nepotul sau nora merg o dată la două sau trei săptămâni la Băile Herculane, mai cumpără una-alta. În rest, mâncam ce ne dă Dumnezeu. Avem porci, găini, punem în pământ legume, cartofi. Eu nu știu cum e lumea asta. Ăștia din sat fug de aici și alții de la oraș vin și cumpără case la Ineleț”, povestește tanti Icoana.
Femeia spune că poștașul nu ajunge niciodată la Ineleț, iar în comuna Cornereva nu există medic de familie. Atunci când un localnic se îmbolnăvește, este coborât “cum se poate” din sat pentru a fi dus la spital.
Spre cătunele din Munții Cernei nu a fost realizat nici măcar un drum forestier de acces, astfel că niciun localnic nu are mașină, pentru că nu are ce să facă cu ea.
La Ineleț se poate ajunge și fără ca sătenii să urce scările din lemn, pe o altă cărare care trece prin pădure, aflată la aproximativ 16 kilometri de Băile Herculane, doar că traseul este mult mai lung, aproape dublu.
Pe această cărare urcă și nea’ Lazăr, în vârstă de 64 de ani, care locuiește într-una din cele trei case din Cracu Mare, un cătun care aparține tot de comuna Cornereva, aflat în Munții Cernei. Bărbatul are doi desagi în spate și opinci în picioare realizate de un bătrân din alt cătun.
„Mai bine mă las spânzurat, decât să mă mut la oraș. Mănânc carne de la mielul meu sau de la găina pe care o cresc în curte, fructe și legume din grădinile mele. Sunt naturale toate. N-aș pleca pentru nimic în lume din sat”, ne spune nea’ Lazăr.
Articol preluat de pe Mediafax
