Clubul fanion al Reșiței aniversează astăzi 96 de ani și pasiune în jocul cu balonul rotund. Palmaresul clubului a revenit acasă, în Valea Domanului, alături de trofeul Cupei României și cel de campioană de pe vremea când se chema UDR.

Nume mari ale fotbalului românesc se leagă de acest club, de la recent aniversatul Rică Răducanu, la Dorinel Munteanu, Cristian Chivu și mulți, mulți alții. Printre performanețele acestui club se putem aminti:

𝟏𝟗𝟑𝟏 – 𝐂𝐚𝐦𝐩𝐢𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢
𝟏𝟗𝟑𝟐 – 𝐕𝐢𝐜𝐞𝐜𝐚𝐦𝐩𝐢𝐨𝐚𝐧𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢
𝟏𝟗𝟑𝟖 – 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐜𝐚𝐦𝐩𝐢𝐨𝐚𝐧𝐚̆ 𝐚 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢 𝐥𝐚 𝐣𝐮𝐧𝐢𝐨𝐫𝐢
𝟏𝟗𝟓𝟒 – 𝐂𝐚̂𝐬̦𝐭𝐢𝐠𝐚̆𝐭𝐨𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐂𝐮𝐩𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐞𝐢
𝟓 (𝐜𝐢𝐧𝐜𝐢) 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚̆𝐫𝐢 𝐢̂𝐧 𝐃𝐢𝐯𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐀 𝐜𝐮 𝟏𝟔 𝐞𝐝𝐢𝐭̦𝐢𝐢 (𝐜𝐚𝐦𝐩𝐢𝐨𝐧𝐚𝐭𝐞) 𝐩𝐞 𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐬𝐜𝐞𝐧𝐚̆ 𝐚 𝐟𝐨𝐭𝐛𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞𝐬𝐜:
𝐩𝐫𝐢𝐦𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞 (𝟏𝟗𝟑𝟖-𝟏𝟗𝟒𝟏 𝐬̦𝐢 𝟏𝟗𝟒𝟔-𝟏𝟗𝟒𝟖)
𝐚 𝐝𝐨𝐮𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞 (𝟏𝟗𝟓𝟎)
𝐚 𝐭𝐫𝐞𝐢𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞 (𝟏𝟗𝟕𝟐-𝟏𝟗𝟕𝟖)
𝐚 𝐩𝐚𝐭𝐫𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞 (𝟏𝟗𝟗𝟐/𝟏𝟗𝟗𝟑)
𝐚 𝐜𝐢𝐧𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐦𝐨𝐯𝐚𝐫𝐞 (𝟏𝟗𝟗𝟕-𝟐𝟎𝟎𝟎)

„𝐀𝐳𝐢, 𝟏𝟔 𝐦𝐚𝐢 𝟐𝟎𝟐𝟐 ,𝐜𝐥𝐮𝐛𝐮𝐥 𝐧𝐨𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐫𝐚𝐠 ,𝐂𝐒𝐌 𝐑𝐞𝐬̦𝐢𝐭̦𝐚 𝐢̂𝐦𝐩𝐥𝐢𝐧𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝟗𝟔 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞.𝐃𝐞-𝐚 𝐥𝐮𝐧𝐠𝐮𝐥 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢,𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐕𝐚𝐥𝐞𝐚 𝐃𝐨𝐦𝐚𝐧𝐮𝐥𝐮𝐢 ,𝐚𝐮 𝐞𝐯𝐨𝐥𝐮𝐚𝐭 𝐣𝐮𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐦𝐚𝐫𝐢,𝐚𝐧𝐭𝐫𝐞𝐧𝐨𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐜𝐨𝐧𝐝𝐮𝐜𝐚̆𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐝𝐞 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐦𝐞.𝐀𝐦 𝐭𝐫𝐚̆𝐢𝐭 𝐜𝐥𝐢𝐩𝐞 𝐝𝐞 𝐠𝐥𝐨𝐫𝐢𝐞,𝐚𝐦 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐞𝐬̦𝐞𝐜𝐮𝐫𝐢 ,𝐚𝐦 𝐜𝐚̂𝐬̦𝐭𝐢𝐠𝐚𝐭 𝐭𝐫𝐨𝐟𝐞𝐞… 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚 𝐧𝐞 𝐨𝐛𝐥𝐢𝐠𝐚̆ 𝐬𝐚̆ 𝐫𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐦 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐧𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐥𝐨𝐜𝐮𝐥!” a postat astăzi conducerea clubului pe pagina de facebook.

În anul 1922, la Reșița se hotărăşte înfiinţarea unei secţii sportive muncitoreşti. Un an mai târziu, pe 16 mai 1923, se constituie Societatea Sportivă Muncitorească din Reşiţa (S.S.M.R.) printre secţii aflându-se fotbalul, luptele şi atletismul. Prin fuziunea celor două societăţi reşiţene în anul 1926 (combinatul siderugic cu cel metalurgic) a luat fiinţă Societatea Sportivă a angajaţilor Uzinelor Domeniilor Reşiţa (S.S.U.D.R.). În anul următor echipa de fotbal participă în campionatul districtual Timişoara cu următoarea echipă:  Czinczer, Szilagy, Rech, Bundy, Andresz, Pesenovszky, Grosz, Pazler, Lakatoş, Deşu, Keller…

În ediţia din 1930 – 31 a campionatului naţional desfăşurată în sistem turneu, U.D.R. (învingătoarea campionatului regional liga de vest) câştigă titlul de campioană naţională în urma a două meciuri: la Ploieşti învinge echipa gazdă Prahova cu scorul de 3 -2 (1 -1) pentru ca în finala disputată la Reşiţa să învingă S.G. Sibiu  cu 2 -0 (1 -0).

Iată lotul câştigător: Damacsek – Pomacsek, Gyory – Sinko, Rech, Szepe, Bundy – Fibişan, P. Munteanu, Lakatoş, Ploieşteanu, Kilianovitz, Deşu, Morărescu, Keller.

U.D.R. Resita

În următoarea ediţie după ce câştigă din nou campionatul regional întâlneşte la Reşiţa în semifinală Mureşul Tg. Mureş de care dispune cu scorul de 8 -2 (3-1). În finala de la Bucureşti reşiţenii sunt învinşi de Venus cu 3 -0 (1-0). Iată povestea acestui eşec povestită de Eugen Lakatoş în cartea „Fotbal pentru toate vârstele”, Reşiţa, 1976, autor Paul Bocşanu: „Fostul conducător al federaţiei române, Octav Luchide, a venit la mine înainte de meci, spunând că vrea să ne urmărească pe mine şi pe Silviu Ploieşteanu, pentru a ne selecţiona în echipa naţională. La aflarea acestei veşti, noi doi am vrut să arătăm tot ce ştim, exagerând în acţiuni individuale care au dăunat jocului colectiv. Şi astfel, n-am reuşit nimic, nici noi, nici echipa. În plus, la pauză a intervenit o ceartă între Keller şi Gyory, aşa că în repriza secundă, formaţia noastră şi-a pierdut complet busola, primind încă două goluri”.

Despre începutul fotbalului la Reșița

Deși cu un apetit special pentru sport, Reșița nu și-a început activitatea sportivă cu o echipă de fotbal, ci cu una polisportivă, încă de la finele secolului XIX, din care fotbalul chiar lipsea. În anul 1911, luna iulie, salariaţii şi sindicaliştii uzinelor StEG (K&K privillegierte ostereichische Staats Eisenbahn Gesseltschaft – Societatea privilegiată imperială şi regală a căilor ferate de stat – viitorul UDR – şi mai apoi Combinat Metalurgic Reşiţa) înfiinţează probabil primul club polisportiv din zona Caraş-Severinului, sub denumirea de Reschitzarer Arbeiter Klub – în traducere libera: Clubul Reşiţean al Muncitorilor, preşedintele clubului fiind Kormoczy Victor. La înfiinţare clubul a avut mai multe secţii: fotbal, box, popice, atletism şi schi. Echipa de fotbal activează în campionatul Ungariei de sud, echivalentul ligii a III-a de astăzi.

Primul teren de fotbal a fost în zona denumită „Principele Carol”, unde astăzi sunt casele din colonia Oltului. Această bază sportivă va fi dezafectată din dispoziţia societăţii, pentru a permite construire de locuinţe pentru salariaţi. După anul 1918, clubul îşi schimbă denumirea în Clubul Sportiv al Muncitorilor, activitatea sportivă, datorită vremurilor, desfăşurându-se doar local, şi relativ sporadic. În anul 1922, odată cu apariţia Legii societăţilor nonprofit, clubul se reorganizează, devenind unul din cele mai puternice cluburi sportive muncitoreşti din Banat. Odată cu reorganizarea clubului se schimbă şi denumirea. Noua denumire fiind Societatea Sportivă a Muncitorilor Reşiţa, preşedintele clubului fiind Bernau Vasile, secretar general Klein Carol, membrii în conducerea clubului fiind Keiser Francisc, Rost Eduard şi Rausch Hermann. După reorganizare, clubul a avut în componenţă următoarele secţii: fotbal, lupte greco-romane, turism, gimnastică şi şah. Ulterior s-au înfiinţat şi secţiile de handbal, schi alpin şi fond, tenis de masă. Potrivit istoricului Mircea Rusnac „La S.S.M.R., cei mai cunoscuţi jucători au fost Nowak, Szépe, Lackstätter şi Kilwanya“.

Leave a reply