Prezent, din nou, sâmbătă într-o vizită de lucru la Oravița, ministrul Răzvan Cuc a dorit să viziteze și cea mai veche gară din România. Aici a avut o întrevedere și cu primarul orașului, Dumitru Ursu, care i-a cerut să cedeze Primăriei Oravița gara și depoul de trenuri pentru a le reabilita printr-un proiect cu finanțare europeană, fiind monumente istorice.
”În proporție de 90% gara va ajunge la primărie, este monument istoric și trebuie să își asume responsabilitatea reabilitării ei dar înțeleg că proiectul există deja. Voi vorbi la minister și la Compania de Căi Ferate și, dacă nu există impedimente serioase, vom da gara administrației locale” a mai spus Răzvan Cuc.
Primăria Oravița intenționează să acceseze fonduri europene pentru reabilitarea celor două clădiri monument istoric dar și a locomotivei cu abur, concesionată tot de la CFR, pentru a putea pune în funcțiune un tren turistic între Oravița și Anina, așa cum a fost pe vremuri.
Prima linie ferată montană de pe teritoriul României este cea dintre oraşele Oraviţa şi Anina, construită în vremea Imperiului Austriac. Calea ferată Oraviţa – Anina, unicat în ţara noastră, este considerată monument istoric încadrat în grupa valorică „A” scrie Agerpres.
Oraşul Oraviţa deţine o serie de premiere în România. Pe lângă primul teatru, înfiinţat în anul 1817, prima gară (cu lift), prima farmacie naturistă (1793), prima Şcoală Montanistică de Meserii (1729) sau prima expoziţie de industrie şi comerţ (în 1869), aici a funcţionat şi prima cale ferată de munte, în 1863.
Prima cale ferată de munte din România, Oraviţa – Anina, este cunoscută şi sub numele de Semmering-ul Bănăţean. Este considerată şi astăzi o adevărată operă de artă şi capodoperă în materie de construcţii de căi ferate, având 14 tuneluri săpate în stânca dură, zece viaducte şi patru gări, pe un traseu cu diferenţă de nivel de 340 de metri. Calea ferată are tăieri în stâncă de însumează 21 km şi ziduri de sprijin pe o lungime de zece kilometri. Raza unora dintre curbe este de numai 114 metri, faţă de 150 cât măsoară în mod normal. Această cale ferată reprezintă o adevărată lucrare inginerească, unică în România şi în sud-estul Europei. De fapt, marea artă a construcţiei constă în faptul că are o înclinare de 20 la mie, faţă de celelalte căi ferate, care au în înclinare de 14 la mie. Este denumită şi Semmering-ul Bănăţean, prin comparaţie cu vestita cale Semmering din Austria.
Cu toate că între Oraviţa şi Anina distanţa aeriană este de doar 15 km, calea ferată măsoară mai mult decât dublu, respectiv, 33,4 km. Frumuseţea peisajului pe întregul traseu, însă, îţi taie răsuflarea, fie vară, fie iarnă.
Unul dintre tuneluri poartă numele arhitectului Johann Ludwig Dier Dollhoff. Acesta s-a considerat vinovat de un prim eşec în ceea ce priveşte perforarea tunelului de la Gârlişte, unde cele două galerii nu s-au întâlnit, din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri, fapt pentru care s-a sinucis. Mai exact, s-a aruncat într-o prăpastie, de pe unul din viaductele liniei, după cum susţine prof.univ.dr. Gheorghe Popovici, de la Universitatea Eftimie Murgu din Reşiţa, în cartea sa „Banatul Montan – Ghid turistic”.
„Orice călător prin Banatul Montan trebuie să meargă cu trenul pe calea ferată Oraviţa – Anina, măcar o dată în viaţă. Va fi pentru prima dată când îşi va dori ca această călătorie cu trenul să nu se mai sfârşească. Pe întregul traseu, frumuseţea peisajului se completează cu emoţia dată de nebănuitul ce apare la fiecare kilometru parcurs: tuneluri săpate în stânca muntelui, viaducte peste văi adânci şi străpungeri fără bolţi, deschise spre cer. Totul făcut în – piatră cioplită – cu iscusinţa minţii şi cu mâna lucrătorilor pricepuţi în tăierea calcarului, deoarece, pe atunci, nu se inventase încă dinamita şi nu se foloseau macaralele”, afirmă Gheorghe Popovici citat de Agerpres.
Publicitate Electorală
