Prima Pagina / Banat / Campusul studențesc devine provocarea managerială a actualei conduceri a UEM Reșița

Campusul studențesc devine provocarea managerială a actualei conduceri a UEM Reșița

Campusul studențesc al Universității ”Eftimie Murgu” din Reșița devine adevărata provocare a conducerii instituției de învățământ.

După ce au rămas în aer cu lucrările la campusul studențesc, lucrare finanțată pe fonduri europene cu termene clare și precise, s-a încercat găsirea unui nou constructor și evitarea situației penalizării și restituirii banilor către Comisia Europeană.

Numai că, la negocierea pentru un nou constructor, firma SC Strategik Put SRL a fost refuzată, cel mai probabil din cauză că nu prezenta garanțiile necesare ducerii la capăt a unei asemenea lucrări.

Imediat cârcotașii au verificat firma cu pricina și au văzut că ea funcționează doar de un an în România, dar că are un corespondent în Serbia. Și imediat au făcut legătura cu fostul președinte al Senatului și fostul ofițer de informații al SIE care, zic ei, și el și-ar fi mutat cartierul general tot în Serbia, la Vârșeț.

Doar că, după ce le-a dat cu flit inițial, pe 16 octombrie actuala conducere a Universității ”Eftimie Murgu” din Reșița a semnat contractul de lucrări cu acestă firmă, speriați probabil după ce au văzut că nu se prea înghesuie constructorii. Constructori speriați și ei de haosul din Universitate și taberele create care a dus inclusiv la o implicare redusă a conducerii în implementarea acestui proiect. Motivul părând a fi managementul defectuos atât în privința îmbunătățirii infrastructurii școlare cât și a calității actului didactic.

Mai mult, au apărut vorbe că rectorul Andrade Bichescu ar fi evaluat chiar de către Consiliul de Etică și Management Universitar al Ministerului Educației, care ar fi primit trei sesizări, una chiar de la un grup de studenți.

Prorectorul Cristian Chioncel spune, clar, că până acum nu s-a primit nicio decizie de revocare a rectorului, dar toate aceste discuții și reclamații întrețin lipsa scăzută de încredere, chiar și pentru un banal constructor.

Și, mai ales, riscul pierderii celor aproape 5 milioane de euro, valoarea acestui proiect care, dacă nu ar putea fi finalizat în termen (31 decembrie 2018) ar trebui restituiți. Asta cu toate că se poate cere o prelungire de termen pentru 31 martie 2019 dar, dacă vremea va fi potrivnică este posibil ca nici acest termen să nu poată fi respectat.

Mai mult, se pare că actuala conducere induce în discuții ideea că Universitatea nu este ordonator de credite deci, dacă s-ar discuta despre o eventuală deturnare de fonduri pe acest proiect, ar fi vizat Ministerul Educației. Dar, se pare, în același timp tot Ministerul ar fi asigurat noua finanțare, adică o diferență de aproape 2 milioane de lei de la suma deținută de instituția de învățământ și până la totalul sumei prevăzut de contractul cu constructorul.

Odată asumat și semnat contractul, se impune, din partea conducerii o monitorizare atentă a lucrărilor dacă dorește finalizarea acestui proiect și încadrarea în termenele asumate cu Comisia Europeană. Asta deși dezinteresul cras al conducerilor care s-au perindat în ultimii 5 ani a dus la impasul de astăzi și au impus căutarea de soluții pe ultima sută de metrii și acceptarea unui constructor refuzat inițial.

Tocmai de aceea apar și discuții cu privire la capacitatea acestei societăți de a face rost de utilajele și numărul de muncitori necesari pentru o derulare rapidă a lucrărilor, în Reșița firmele de construcții pe alte proiecte europene, cum este cel de apă-canal, plângându-se foarte mult tocmai de o lipsă acută de muncitori.

Rămâne de văzut dacă Comisia de Etică a MEN și ADR Vest vor reuși, totuși, să mai aibă răbdare și să creadă că, măcar în ceasul al doisprăzecelea, lucrărilor se vor finaliza, așa cum au fost angajate. Asta tocmai pentru a nu scădea și mai mult încrederea în universitatea reșițeană, care înregistrează an de an un număr tot mai mic de studenți.

La nivel de glumă, deja se râde printre cadrele didactice că se va ajunge ca la Reșița să fie mai mulți angajați decât studenți, cea mai mare nemulțumire fiind că numărul personalului nedidactic aproape îl egalează pe cel al dascălilor și asta în condițiile în care în universitățile de renume, raportul ar fi de un nedidactic la 5 sau chiar la 7 profesori!

About cristian.frant

Lasă un răspuns