Ca fost psihiatru și doctor în psihologie, nu îmi vine să cred ce rafinată a ajuns opinia publică din România, că grupuri diferite sar ca arse atunci cînd oamenii folosesc termeni psihologici cu scopul net de a se critica unii pe alții – ești autist, sau schizofren, sau pur și simplu nebun, și găsesc că a cere bietului consiliu contra discriminării, așa activist cum e el, să se bage să reglementeze adjectivele cu conotație psihologică folosite în sens figurat e absurd și că trebuie păstrată libertatea de a le folosi. Critica nu este insultă, și dacă sunt complet contra folosirii unor termeni pe care lumea nici nu îi înțelege bine în conversație (cum ar fi să renunțăm la statul de drept, de exemplu, că eu încă nu am găsit român să mi-l poată defini corect), la fel de clar este că nu greșesc nicăieri dacă eu scriu următoarele:

  1. PSD a dat dovadă de autism pentru că a fost bombardat din toate părțile de oameni care strigau că e o prostie mutarea contribuțiilor, iar ei și-au închis urechile la aceste strigăte, și tot au făcut-o (vor vedea la alegeri cît a costat),
  2. PSD e autist cînd e criticat peste tot în străinătate (unde oamenii politici fac ce vor ziarele, adică opinia publică) și ei nu au chemat nici măcar fundația social-democrată Friederich Ebert, de ani de zile în România și făcînd o treabă excelentă să îi intrebe ce să facă pentru a se profila mai bine măcar la partidele de stînga din Occident, sau
  3. PSD e autist cînd primește mii de mesaje de ură la adresa lui Codrin Ștefănescu, peremistul cu ”Pentru că putem” și îl menține purtător de cuvînt.
  4. PSD e autist cînd tot vrea să o revoce pe Kovesi după ce mă aude spunînd că LCK trebuie să stea pînă la finele mandatului, pentru că în lume nu există plecare din timpul manadatului a unui șef de agenție anticorupție care să nu se reflecte negativ asupra țării, chiar dacă eu (care cred că aud și argumentele PSD, și văd și dovezile altora), sunt de acord că Onea trebuie suspendat, că l-au înregistrat mafioții, și că LCK nu ar mai trebui să servească un mandat din cauză că are o răspundere, deși nici pe departe exclusivă, în politizarea treptată a anticorupției la noi.

Termenul de autism e folosit aici în sens figurat, cu referire la acea stare patologică de rupere de realitate şi incapacitate de a recepta semnale externe, dar aplicat la o organizație. El poate fi aplicat și la persoane, sau la grupuri, fără ca asta să reflecte negativ asupra indivizilor care se confruntă cu o formă sau alta de autism clinic. Sigur, e jalnic că s-a ajuns la generalizarea unui limbaj ca „penalii”, „varanii”, „pavianii”, „securiștii” și alte exprimări de ferma animalelor, dar autismul e frecvent folosit în vorbirea curentă nu ca insultă, ci ca desemnare a unei închideri față de evidența realității, și nu are un sinomim adecvat cu care să îl putem înlocui. Alți termeni psihologici sunt de asemenea frecvent folosiți, ca melancolic, ciclotimic, compulsiv, nevrotic și probabil folosiți greșit adesea.  Dacă e insultă sau nu trebuie judecat de la caz la caz. Dar oare există vreun detriment pentru cei care chiar suferă de afecțiuni circumscrise de acești termeni în sens propriu și clinic? Ei au circulat totdeauna în ambele lumi, cea profesională și cea profană, în sensul propriu și în sensul figurat, în cel clinic-patologic și în cel psihologic, unde adesea o trăsătură de personalitate e desemnată prin același termen ca o afecțiune clinică, dar prima nu e patologică. Dau de exemplu doar cuvîntul paranoic, care are chiar o conotație insultătoare, interzicem folosirea lui în sens psihologic pe motivul că psihoticii paranoici se simt desemnați?

Dna premier Dăncilă a spus de Monica Macovei că e autistă, a vrut probabil să spună că refuză să vadă dovezile care nu corespund punctului ei de vedere, e o critică posibilă și poate chiar adevărată, oamenii fanatic dedicați unor cauze suferă de un oarecare grad de autism psihologic, că nu îți păstrezi convingerile la asemenea intensități dacă nu te aperi cît de cît de evidențe care le-ar putea știrbi. Sensul nu e propriu și medical, este cel figurat, adesea folosit în limbajul comun. Nici un om suferind de autism clinic nu a fost insultat că a fost comparat cu dna Macovei, care poate duce critici mai serioase.

Ca liderul de opinie care a criticat repetat austeritatea pe seama ajutorului de stat pentru copii autiști, moment în care m-am despărțit pentru totdeauna de Traian Băsescu și regimul său, propun să ne controlăm vocabularele, dar în limitele libertății de exprimare. Și să ne vedem de treburi mai serioase în general.

Puteți transmite părerile dvs. autorului la romaniacurata.ro

Preluare România Curată

Leave a reply