În fiecare an pe data de 25 aprilie, practicanții şcolii Falun Gong (sau Falun Dafa), o școală de cultivare din cultura antică a Chinei, făcută publică în 1992, comemorează apelul la umanitate rămas în istorie sub numele „apelul de la Zhongnanhai”.

La data de 25 aprilie 1999, peste 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în fața centrului Partidului Comunist Chinez, Zhongnanhai, pentru a face un apel pașnic către Partid să înceteze să-i mai hărțuiască, și să-i lase să practice exercițiile line tradiționale.

A fost primul eveniment de amploare din China după masacrarea studenţilor în piața Tiananmen în 1989. Practicanții au stat ordonați pentru a nu bloca traficul, iar când au părăsit zona în linişte, strada era în perfectă ordine şi curăţenie. Ulterior au constatat că fuseseră dirijaţi de poliţia rutieră să se deplaseze astfel încât să creeze impresia că ar încercui Zhongnanhai, pentru a putea fi încriminaţi de Partidul Comunist Chinez şi a da acestuia un pretext pentru a scoate în afara legii practica Falun Gong.

Falun Gong este o practică de meditație din cultura multimilenară a Chinei, care fundamentează un mod de viaţă bazat pe principiile Adevăr-Bunăvoință-Toleranță şi cinci seturi de exerciții cu mişcări line. Acestea și-au dovedit eficacitatea în îmbunătățirea sănătății, atingerea unei stări de calm şi altruism.

Datorită beneficiilor sale, Falun Gong a devenit un fenomen mondial cu peste 100 de milioane de practicanți în peste 60 de țări înainte de 1999, în doar șapte ani de la prima prezentare în public. O treime din cei 60 de milioane de membri ai partidului comunist chinez și un mare număr de oficiali de rang înalt din guvern practicau Falun Gong.

Refuzând să recunoască impactul pozitiv al Falun Gong asupra oamenilor și societății, Jiang Zemin, liderul Partidului Comunist Chinez pe atunci, a orchestrat atacuri sistematice prin blasfemieri și discreditări ale Falun Gong. Pentru suprimarea și intimidarea practicanților Falun Gong, a recurs la agenți infiltrați între aceştia, înscenări, campanii media împotriva Falun Gong, etc.

Pentru a clarifica situaţia, mulți practicanți, incluzând membri ai partidului comunist și oficiali din guvern, au scris conducerii centrale pentru a demonta acuzațiile false, și a mărturisi din propria lor experiență că Falun Gong este benefică pentru societate și în niciun caz o amenințare.

Numărul mare de scrisori de apel a determinat un grup de oficiali seniori din guvern să organizeze investigații, în a doua jumătate a lui 1998, pentru a examina impactul pe care îl are Falun Gong asupra sănătăţii populației și asupra societății, pentru a rezolva controversele legate de Falun Gong.

Rezultatele au arătat că dintre 34.000 de practicanți intervievați, 98.7% au avut îmbunătățiri în sănătatea fizică, iar 97.7% au raportat îmbunătățiri în starea mentală datorită practicii Falun Gong.

Bazat pe aceste investigații, grupul a înaintat un raport Biroului Politic al partidului comunist, concluzionând că „Falun Gong are numeroase beneficii pentru țară și populație, și niciun dezavantaj”.

Însă pentru Jiang Zemin, rezultatele nu au picat deloc bine, acesta fiind deja speriat de popularitatea bruscă de care se bucura Falun Gong. De aceea a continuat să caute căi de a ataca Falun Gong.

Pe 11 aprilie 1999, a fost publicat un articol care calomnia Falun Gong într-o revistă din orașul Tianjin. Soția celui care scrisese articolul era soră cu soția lui Luo Gan, mâna dreaptă a lui Jiang Zemin, și secretar general al Consiliului de Stat. Deoarece articolul era plin de minciuni fabricate, mulți practicanți Falun Gong au vizitat biroul editorial al revistei pentru a relata editorilor despre experiența lor personală cu practica Falun Gong, și a cere revistei să retragă articolul eronat.

Pe 22 și 23 aprilie 1999, în plină zi, forțele de poliție înarmate au asaltat violent practicanții Falun Gong din fața biroului revistei, și au deținut arbitrar 45 dintre ei. Poliția a îndemnat pe practicanții Falun Gong de la fața locului să se ducă la guvernul central din Beijing pentru a-și adresa plângerile.

Două zile mai târziu, pe 25 aprilie 1999, peste 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în liniște în Beijing afară, lângă Biroul de Apel al Consiliului de Stat, pentru a cere eliberarea practicanților deținuți în Tianjin și a-și cere dreptul constituţional de a practica Falun Gong.

În acea după amiază, premierul Zhu Rongji s-a întâlnit cu cinci reprezentanți ai practicanților Falun Gong și a ordonat eliberarea celor deținuți la Tianjin. După ce au aflat veștile, practicanții au terminat adunarea în liniște.

Rezolvarea pașnică a petiției din 25 aprilie a fost privită pozitiv de către observatori și media internațională. Mulți au privit-o drept un precedent pentru rezolvarea conflictelor sociale prin compromis, o piatră de hotar pentru progresul Chinei cu privire la societatea civilă.

Însă Jiang Zemin a condamnat vehement modul în care premierul Zhu a rezolvat situația. Raportul privind succesul apelului practicanților Falun Gong din 25 aprilie l-a dus la paroxism pe Jiang, care şi-a agitat pumnul țipând: „Distrugeți-i! Distrugeți-i! Distrugeți-i complet!”

Într-un discurs ținut imediat după aceea de către Jiang Zemin către liderii de partid, acesta a acuzat practicanții Falun Gong că „luptă cu partidul și cu guvernul pentru a câștiga favoarea oamenilor”, și a mandatat „tratament sever” celor care nu se conformează cu poziția partidului. După discursul lui Jiang, Comitetul Central a luat decizia de a persecuta Falun Gong.

De atunci, potrivit organizațiilor internaționale de drepturile omului, brutalitatea persecuției a atins cote de neimaginat, în prezent practicanții Falun Gong din China fiind executați, la ordinul propriului guvern, prin prelevarea organelor pe viu, pentru profit.

Aceste atrocități au fost documentate și investigate timp de mai mult de 10 ani de către David Matas – avocat canadian nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 2010, David Kilgour – fost Secretar de Stat Canadian pentru Asia Pacific – și Ethan Guttman – jurnalist de investigație.

Rezultatele investigațiilor lor au fost publicate în cărțile „Recoltarea Sângeroasă” – de David Matas și David Kilgour, precum și în „Carnagiul” – de Ethan Guttman, iar ultimul raport actualizat și publicat în iunie 2016 arată că, în ciuda declarațiilor din China care susțin că de la 1 ianuarie 2015 ei au oprit folosirea de organe de la deținuții executați, este evident că această practică de recoltare de organe de la practicanții Falun Gong încă continuă.

Pe 7 aprilie 2017, Consiliul Vienei a adoptat în unanimitate o propunere împotriva crimelor în masă comise de regimul comunist chinez şi care condamnă jaful sistematic de organe de la deţinuţi politic, organizat de stat.

În mod concret, cererea consiliului municipiului vienez prevede:

Consiliul municipal din Viena condamnă prelevarea sistematică, sprijinită de stat, a organelor deţinuţilor din Republica Populară Chineză, care se desfăşoară fără consimţământul celor afectaţi, precum şi ale unui număr mare de aderenţi Falun Gong şi membri ai unor grupări religioase şi minorităţi etnice persecutate.

Consiliul municipal din Viena solicită guvernului federal să acţioneze pentru a asigura că abuzul transplanturilor de organe chineze este discutat public şi condamnat, şi cere formarea unei comisii internaţionale care să investigheze practicile de transplant de organe în China şi să stopeze recoltarea ilegală de organe, cerând comunităţii internaţionale să se angajeze în eliberarea imediată a tuturor prizonierilor politic.

Deşi Parlamentul European a adoptat o rezoluţie în acest sens la 12 decembrie 2013, Viena este prima capitală a unei ţări membre UE, care se angajează ferm să implementeze rezoluţia la nivel regional.

Leave a reply