Etnicii germani din Reșița au dat, la sfârșit de ianuarie, startul manifestărilor dedicate Fășangului, acea perioada din an, premergătoare intrării în Postul Paștelui, iar conform tradiției, prima în calendar este sărbătoarea tăițeilor, o acțiune ce reunește, în fiecare an, atât germani, cât și alte naționalități.
„Începând cu anul 2000, an de an, la sediul Forumului Democratic al Germanilor din Reșița, organizăm sărbătoarea tăițeilor. Este prima manifestare de acest gen dedicată Fășangului din anul în curs, urmând ca, în zilele care vin, până la intrarea în Postul Paștelui, să aibă loc alte asemenea acțiuni. Și de această dată, ne bucurăm de prezența unui numeros public, de toate vârstele, de unde rezultă că reșițenii, indiferent de etnie, iubesc mult această sărbătoare’, a declarat Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin.
Sărbătoarea tăițeilor este o manifestare gustată, și la propriu, și la figurat, de toți cei prezenți.
„Dacă la Timișoara sau în alte localități din Banat are loc, anual, sărbătoarea cârnaților, la Reșița se derulează, an de an, sărbătoarea tăițeilor. Această sărbătoare iese din arealul tradițiilor germane, deoarece, aici, doamnelor de etnie germană le-a plăcut, întotdeauna, să gătească tăiței de casă. Înainte vreme, acești tăiței erau serviți doar cu mac și cu nucă și, uneori, cu gem. Acum, adaptându-ne vieții moderne, preparăm și mâncăm tăițeii și cu carne. Tradiționali, însă, erau tăițeii cu mac și cu nucă’, a precizat președintele Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-Severin.
Fășangul este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează și Miercurea Cenușii, adica ziua în care creștinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani și reformații) intră în Postul Mare al sărbătorii Paștelui.
„Cu prilejul Fășangului, pe străzile Reșiței, umblau mascații. În duminica fășangului, obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordeoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup’, astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz, în cartea sa ‘Wo in den Tälern die Schlote rauchen’ (‘Unde fumegă furnalele în văi’), perioada de fășang la Reșița.
Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel, rememorând anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incadescentă. Toată populația era prezentă, fie pe stradă, ziua, fie în diferitele localuri, unde se continua distracția, seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măști, diversitatea lor fiind recunoscută și apreciată de spectatori. Noaptea, aveau loc demascările, spre deliciul participanților. Manifestarea culmina cu petrecerea din ultima zi a fășangului. La ora 24,00, se ardea simbolic fășangul sau se înmormânta, depinde de locul desfășurării.
Din păcate, războiul și perioada de persecuții care a urmat, au condus la ‘înghețarea’ acestei sărbători. Abia în anii ’70, Ansamblul de Operetă în limba germană, mentorul activității culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiție, prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până la 1.200 de invitați. Muzica era asigurată de renumite formații de muzică germană din Banatul de Șes și din Reșița. Însă, din cauza emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta și-a încheiat activitatea în mijlocul anilor ’80 și, implicit, nu s-au mai organizat nici aceste baluri.
Primul bal de fășang de după 1989 a avut loc, la Reșița, în anul 1991, în organizarea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din municipiu. De atunci, asociația organizează această manifestare în fiecare an. Anul acesta, balul de fășang se desfășoară în ziua de 6 februarie, pentru a 26-a oară.
AGERPRES /
