Revoltă în societatea civilă reşiţeană, după scandalul de la UEM: rectorul Doina Frunzăverde vrea să se răzbune pe conferenţiarul Ileana Rotaru, care i-a dezvăluit abuzurile.

Conferenţiarul Ileana Rotaru a primit o convocare la Comisia de Etică şi Disciplină a Universităţii „Eftimie Murgu” (UEM) din Reşiţa. Ea a fost chemată să ofere explicaţii în legătură cu scrisoarea deschisă (AICI) în care dezvăluia abuzurile rectorului Doina Frunzăverde. “Doresc să vă mulţumesc pentru meniul ”Înghite şi taci!” oferit de Universitatea „Eftimie Murgu” Reşiţa în ultimii ani, mai exact din 2012 până în prezent”, îi scria Ileana Rotaru celei care conduce instituţia de învăţământ. Doina Frunzăverde a pus la cale imediat planul de răzbunare.

„Prin sesizarea mai sus menţionată, se solicită efectuarea de investigaţii datorită faptului că prin redactarea de către dumneavoastră şi trimiterea presei spre publicare, a Scrisorii deschise, în data de 14.10.2015, au fost încălcate următoarele valori şi norme etice universitare, aşa cum au fost acestea formulate în Codul de etică şi deontologie profesională al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa:
Responsabilitatea – Art 33, 34 şi 35
Colegialitatea – Art 39 şi Art 40 lit f)
Loialitatea – Art 41 lit a)”, se arată în document.

Ileana Rotaru este însă protejată de legile intregrităţii, care prevăd că avertizorii de integritate sunt exceptaţi de la orice fel de măsuri interne. Este şi cazul conferenţiarului UEM, care beneficiază de prevederile articolului 3, litera a, din Legea 571/2003.

“Comisia de etică? Care etică? A cui etică?”

Mihai Sprânceană, preşedintele unei Cooperaţii meşteşugăreşti din Reşiţa, a postat pe contul său de Facebook: „Ileana Rotaru. Un nume în devenire. Este unul dintre puținii profesori de la Universitatea Eftimie Murgu care au avut curajul să denunțe un sistem dovedit a fi plin de păcate și care nu mai poate asigura condiții normale de viață universitară. Se zice că un sistem nu poate fi distrus decât din interior. Da, dar bomba nu a pus-o doamna Rotaru. Bomba a fost amplasată și detonată de profesorii șpăgari. Ileana Rotaru doar ne-a arătat cine este vinovat pentru sângele vărsat. Și dacă ea n-o făcea noi, cetățenii Reșiței, chiar nu știam? Chiar ne credeți proști? O comisie de etică a universității, coborâtă acum din Lună (chiar, unde ați fost până acum, inchizitorilor?), îi impută acestei doamne faptul că a atentat la onoarea colegilor săi, a doamnei rector. Despre ce onoare este vorba, stimată comisie? După tot ce se întâmplă de atâția ani (și nu doar de când rector este doamna Frunzăverde) la UEM despre ce onoare mai vorbim? Se spală Rușinea (cu R mare) căzută pe capul UEM odată cu sancționarea unui om care, profitând de libertățile conferite de Constituție, spune ce gândește și ce știe că s-a întâmplat acolo unde ea muncește? Comisia de etică? Care etică? A cui etică? Se poate o vreme să ascundem rahatul sub preș, dar într-o bună zi mirosul ne va da de gol. Nu faceți din Ileana Rotaru o Joana D’Arc a Învățământului Românesc. Căci nimeni nu vă va ierta asta. Niciodată”, postare care a adunat comentarii şi distribuiri.

UEM, pe aceeaşi linie cu UATC sau CNADNR

Am discutat situaţia şi cu Răzvan Martin, de la ActiveWatch, care a spus că nu este deloc surprins de reacţia rectorului Frunzăverde: „Sancționarea salariaților care au curajul să facă publice diverse nereguli, ilegalități sau abuzuri din instituțiile publice este o practică des întâlnită în cadrul instituțiilor publice din România, indiferent de profilul acestora. Anul acesta avem cazurile de la UNATC sau cel de la CNADNR”, spune acesta.

În trecut, am avut mai multe situații asemănătoare la radioul și televiziunea publică. „Autorii acestor măsuri represive nu înțeleg că dictatura s-a terminat în 1989, că demnitatea publică presupune competență, responsabilitate și, mai ales, dare de seamă în fața societății pentru felul în care sunt administrate instituțiile și resursele publice. Întotdeauna se invocă împotriva celor care fac publice aceste nereguli argumentul că “strică imaginea instituției”, mergându-se pe soluția ascunderii sub preș a gunoiului. În mintea lor, expunerea și dezbaterea problemelor trebuie sancționate pentru că ar afecta imaginea instituției, în loc ca preocuparea să fie actul administrativ care afectează negativ funcționarea instituției”, mai spune Răzvan Martin.

ActiveWatch este o Agenţie de Monitorizare a Presei, dar şi a libertăţii de exprimare, care se implică de ani buni în România în astfel de cazuri de totalitarism comunist.

Protejată de lege

Trecând de nivelul moral, presiunile acestea nu sunt nici măcar legale. „Dincolo de mentalitatea profund totalitară de care dau dovadă, acești conducători abuzivi demonstrează o inadmisibilă necunoaștere a legii. De peste 10 ani este în vigoare legea avertizorului de integritate nr. 571/2004, lege care îi protejează pe angajații instituțiilor publice care atrag public atenția asupra unor diverse probleme din interiorul instituțiilor în care lucrează. Legea spune clar că avertizorii nu au obligația de a se adresa în prealabil unor instanțe interne, ci se pot adresa direct mass-mediei sau publicului atunci când doresc să expună anumite nereguli, ilegalități, abuzuri, proastei administrări a resurselor publice. Articolul 6 din lege conține sintagma „alternativ sau cumulativ”, ceea ce înseamnă că sesizarea poate fi adresată oricăruia dintre destinatarii prevăzuți de lege și că este suficient să fie adresată unui singur destinatar pentru ca persoana care a făcut-o să fie considerată avertizor de integritate și, în consecință, să beneficieze de protecția prevăzută de legea pentru avertizori.

Invocarea reglementărilor interne pentru sancționarea unui salariat intră în contradicție cu prevederile legii, care spune limpede că avertizorul nu este obligat să țină cont de procedurile instituționale în cazul în care se hotărăște să expună anumite fapte (Art.5.d.:“În cazul avertizării în interes public, nu se aplică normele deontologice sau profesionale de natură să împiedice avertizarea în interes public”). Toate instituțiile publice au obligația să își armonizeze normele și reglementările interne cu prevederile legii avertizorului de integritate. În cazul unor litigii în justiție, legea primează, iar instituțiile care nu au ținut cont de ea riscă să fie sancționate și să producă astfel noi pagube bunurilor publice”, mai spune Răzvan Martin.