Sunteţi de acord cu Mihai Goţiu?: Domnule ministru al Educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, când se retrage acreditarea Universității ”Eftimie Murgu” din Reșița?

Editorialistul şi coordonatorul România Curată Mihai Goţiu scrie un excelent editorial în urma descinderilor la Unviersitatea „Eftimie Murgu” din Reşiţa şi propune o soluţie radicală. Voi sunteţi de acord cu Mihai:

Ceea ce scoate la iveală dosarul de corupție de la Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșița nu reprezintă o surpriză, ci doar confirmarea mai mult decât oficială a unei stări de fapt despre care se tot discută și se rediscută în societatea românească, fără a se lua vreo decizie care să schimbe lucrurile.

”6 universităţi au obţinut 0 stele, ceea ce presupune nereguli majore, scandaluri frecvente de corupţie, existenţa nepotismului, a clanurilor de familie, a avansărilor nebazate pe merit. Acestea sunt universităţi în care nimeni nu ar trebui să-şi dorească să studieze!”, arătau concluziile Coaliției pentru Universități Curate (CUC) încă de la realizarea primului Top al Integrității instituțiilor de învățământ superior din România, în 2009 (vezi aici). Universitatea din Reșița se număra la coada topului și un an mai târziu.

La fel ca alte universități de stat și private din România, Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșița nu a fost înființată pentru a oferi educație de calitate (superioară), ci pe baza unor orgolii și ambiții ale unor lideri politici locali de a avea universitate la ei acasă, cu multiplele avantaje pe care o astfel de întreprindere le oferea – pe de o parte cele electorale (bazate pe exploatarea mândriei locale de a avea universitate în urbe), pe de altă parte cele cinic-pragmatice de a crea o rețea clientelară obedientă baronului local. O astfel de universitate oferă posturi de cadre didactice universitare membrilor grupului de putere local (cu beneficii atât în bani, cât și în statut social) și, în același timp, rezolvă diplome (de la cele de licență, la cele de masterat și doctorat) pentru beizadelele grupului sau ale afaceriștilor din zonă (și, mai exact, celor mai incapabile beizadele locale, care altfel, în ciuda ”investițiilor” părintești, n-ar fi în stare să facă față rigorilor unei universități în care educația se face pe bune). De asemenea, o astfel de universitate umple de diplome o serie de funcționari locali, oferindu-le astfel ”șansa” de a fi acoperiți pentru posturile pe care le ocupă nu datorită competențelor lor, ci conexiunilor și compromisurilor pe care sunt dispuși să le facă. Pentru a nu mai vorbi de ”șansa” de a promova către funcții mai importante.

Nocivitatea unor astfel de instituții de învățământ superior e mai mult decât evidentă: nu doar că diplomele pe care le oferă nu au vreo acoperire reală în cunoștințele dobândite de absolvenți, dar masa acestor absolvenți se transformă în materia primă pentru menținerea și extinderea clientelismului și a obedienței față de rețeaua de putere care ține captivă o comunitate. Și, cu fiecare an care trece, această masă de absolvenți devine din ce în ce mai mare. Absolvenți care arareori, și doar în mod excepțional, mai pot ieși din dependență, tocmai pentru faptul că diplomele pe care le dețin nu au corespondent și în educația primită, e greu de crezut că pot face față unei competiții reale în domeniile absolvite. Astfel, ei rămân captivi pe viață rețelei de putere care i-a blagoslovit cu diplome și, apoi, cu diferite posturi și funcții pe baza acestor funcții, având interesul major ca rețeaua de putere să nu se schimbe. Iar efectele pe termen lung vin în spirală. Cei mai buni tineri dintr-o comunitate, cei care se pregătesc și absolvă universități de prestigiu, sunt blocați să se mai întoarcă acasă, unde ar avea de înfruntat concurența incorectă a absolvenților locali. Așadar, fie rămân în orașele în care au absolvit, mai puțin captive rețelelor de baroni locali, fie emigrează. Într-o generație, maxim două, răul se definitivează: majoritatea funcționarilor publici sunt selectați din masa absolvenților obedienți, afacerile locale sunt controlate tot de astfel de pupile, cei mai competenți dintre tineri sunt alungați. Cine a fost dispus să plătească pentru diplomele primite, e dispus să plătească și șpăgile aferente pentru câștigarea contractelor publice. Iar funcționarul care a dat șpagă pentru diploma lui, nu are nicio problemă în a încasa șpagă mai apoi. Dimpotrivă, mita dată pe parcursul facultății o vede ca pe o ”investiție” pe care trebuie să și-o recupereze ulterior! Așa se închide cercul vicios și baronii locali își pot freca mâinile de bucurie: captura e definitivă și pe termen lung, elitele locale sunt pe deplin dependente și controlabile, iar eventuala constituire a unei mase critice de schimbare blocată.

Pentru a sparge un astfel de cerc vicios, există, cel puțin teoretic, o posibilitate. Retragerea acreditărilor pentru astfel de universități. Detaliile prezentate de procurori în scandalul Universității din Reșița nu lasă loc de dubii. Atâta timp cât președintele Senatului și decani ai facultăților din universitate tranzacționează lucrări de licență și trecerea pe bandă rulantă a examenelor, fără a întâmpina vreo rezistență din partea cadrelor didactice cărora li se solicită acest lucru, e destul de clar cât de extins e fenomenul. Dosarul mai arată și cine sunt ”profesorii” care se pretează la asta, conexiunile dintre ei și cu rețeaua politică locală, dar și cine sunt studenții care beneficiază (detalii aici). De ce dovezi suplimentare ar mai fi nevoie pentru a retrage acreditarea acestei Universități? Ce mai așteaptă ARACIS-ul pentru a începe procedurile legale în acest sens?

La ultima întrebare, am încercat să aflu răspuns chiar de pe pagina ARACIS, pentru că eram curios când s-a făcut cea mai recentă evaluare a Universității ”Eftimie Murgu” și ce calificativ a primit. Surpriză, însă, site-ul ARACIS nu este… disponibil.

***

Așadar, domnule ministru al Educației, Sorin Mihai Cîmpeanu, mă văd nevoit să mă adresez d-voastră: când încep procedurile de retragere a acreditării pentru Universitatea ”Eftimie Murgu” din Reșița? Sau considerați că este normal ca lucrurile să continue ca până acum?

***

UPDATE: La aproximativ o oră de la publicarea acestui articol, site-ul ARACIS a devenit disponibil. Conform acestuia, cea mai recentă evaluare a Universității ”Eftimie Murgu” din Reșița datează din primăvara-vara anului 2010. Atunci, Universitatea ”Eftimie Murgu” a primit calificativul ”grad de încredere ridicat” (!). Grad de încredere ridicat este cel mai mare calificativ posibil, următoarele calificative fiind ”încredere”, ”grad de încredere limitat” și ”lipsă de încredere”.

http://www.romaniacurata.ro/domnule-ministru-al-educatiei-sorin-mihai-cimpeanu-cand-se-retrage-acreditarea-universitatii-eftimie-murgu-din-resita/