În ziua de 24 iunie a fiecărui an bisericesc, Biserica Ortodoxă Română face pomenirea Nașterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscută in popor si cu denumirea de Drăgaica sau Sânziene.

Sărbătoarea Nașterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfântul Evanghelist Luca cu amănunte în Evanghelia Sa. Nașterea aceasta a avut loc cu sase luni înainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sărbătoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, când se fixează definitiv si data Crăciunului. Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie).

Dragaica, Sanzienele in traditia populara

In calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscuta sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sânzienele isi au originea într-un străvechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestra. Sânzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentări fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinități antropomorfe. In credința populară, Sânzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om.

Conform tradiției, Sânzienele plutesc in aer sau umbla pe pământ in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele si pasările, umplu de leac si miros florile si tămăduiesc bolile si suferințele oamenilor.

Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sanzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni si forte dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lantul Sanzienelor”, pot stârni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fara de rod si florile fara de leac.

In dimineața de Sanziene inainte de răsăritul soarelui oamenii strângeau buchete de Sanziene pe care le împleteau in coronițe si le aruncau pe acoperișul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronița rămânea pe casa sau, dimpotrivă ca va muri repede, atunci cand coronița aluneca spre marginea acoperișului sau cădea de pe acoperiș. Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea premergatoare sarbatoarii, in credinta ca isi vor visa ursitul.

In unele zone fetele isi făceau coronițe din Sânziene pe care le lăsau peste noapte in grădini sau in locuri curate. Daca dimineața găseau coronițele pline de roua, era semn sigur de măritiș in vara care începea. Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sânziene, in seara din ajunul sărbătorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre răsărit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par de la anumite animale, sau puf / pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea. Sărbătoarea Sanzienelor mai este cunoscuta in popor si sub denumirea de Amutitul Cucului. Se crede ca daca cucul inceteaza sa cante inainte de Sânziene, înseamnă ca vara va fi secetoasa.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

 

Leave a reply