Absolvent al Facultăţii de Chimie din Timişoara şi speolog amator, Marius Petru Paniti spune că a făcut o descoperire de Guinness Book, căci a dat nas în nas cu cel mai mare extraterestru de pe Terra. „Întâlnirea” a avut loc în Peşterea de sub Cârşa din Caraș Severin (zona carstică Anina), fiindcă acolo stă „ascuns” obiectul de provenienţă extraterestră: un asteroid care a lovit Pământul în perioada cuprinsă între Jurasic şi Cretacic. Adică, atunci când dinozaurii au dispărut datorită unui cataclism.

Peti, cum îi spun prietenii, a depănat povestea excepţionalei sale descoperiri. „În 15 iunie 2012, am ajuns cu colegii (speologi, n.n.) de la Prusik şi cu învăţăceii în tura de iniţiere în Cheile Caraşului. A doua zi am pornit să vizităm Peşterea de sub Cârşa. Am ajuns la gura peşterii, iar când să începem exploatarea, Adi, bossul nostru, a constatat că nu am echipamentul pe mine. M-a trimis să-l iau. Când m-am întors, ei intraseră. Am stat de vorbă, ca de atîtea ori, cu Dumnezeu, am stins frontala, iar la sfîrşitul discuţiei imboldul a fost clar: mergi înainte. Mi-am aprins frontala, am pornit crezând că mă voi întâlni cu colegii, dar ei au intrat imediat la dreapta, pe o galerie activă. Eu am început să mă strecor prin găuri de şoarce şi, încet, încet, am ajuns în Wonder Land. O mulţime de formaţiuni negre, roşietice, portocalii mi-au apărut în gurul din care am băut apă: erau altceva decât roca-mamă calcaroasă, erau foarte dure şi aveau aspect de pietre semipreţioase. Apoi, minune! Au apărut marile formaţiuni: topituri, zone de reacţie cu roca mamă, calcar fiert. Am recunoscut la aceste roci fenomenul de autoglazurare şi am realizat că am descoperit: un meteorit gigant, care arata ca un şvaiţer!”

Teoria lui Marius Paniti despre relicve este următoarea: un asteroid cu o viteză de zeci de mii de kilometri pe oră, cu o suprafaţă de zeci de mii de grade Celsius, a intrat în atmosfera Terrei, elementele uşor fuzibile de la suprafaţa sa s-au voalatilizat, a devenit, astfel, meteorit şi s-a prăbuşit în Marea Tethis (din zona adiacentă teritoriului României), provocînd o uriaşă explozie şi megatsunami. Ajuns pe fundul mării, s-a răcit, fierul, cromul, manganul şi alte elemente s-au corodat şi erodat, iar din roca extrem de dură au rămas doar silicaţii şi metalele legate chimic. „Micuţul” a fost, apoi, acoperit de sedimentele calcaroase ale mării, pe o înălţime de 200-300 de metri, ulterior urmând procesul de orogeneză (ridicare) al Carpaţilor, căruia i-a urmat un alt proces, cel carstic, de formare a peşterilor de pe Cheile Caraşului. Chimistul a făcut o serie de analize – în laboratoare performante din Timişoara – şi spune că ele sunt dovezile ştiinţifice care confirmă bomba: cel mai mare meteorit din lume e în Caraş-Severin!

Miracol din altă lume…

Meteoritul e format dintr-o rocă aproape la fel de tare ca diamantul, care taie sticla, deși arată ca o piatră de râu. Fizicienii și chimiștii care au analizat mostre spun că e o formă nemaicunoscută de bioxid de siliciu. Pentru a ne demonstra duritatea rocii de meteorit, Marius Paniti ne dă un autograf cu roca direct pe un pahar de sticlă. Iar roca este mai dură chiar și de cât un diamant, reușind să zgârâie perfect sticla.

Cel mai mare asteroid căzut pe pământ se află în Peştera de sub Cârşa, din Cheile Caraşului, judeţul Caraş-Severin. Teoria este susţinută de speologul amator Marius în urma unei speo-expediții din data de 15 iunie 2012.

O nouă expediție, o nouă revelație. EVRIKA!

Azi inginerul a plecat din nou spre Peștera de sub Cârșa, pentru a lua și alte probe de minerale de la meteorit. Ajuns acolo, însă, a urmat o altă descoperire epocală. Peștera adăpostește doar o mică bucată din meteorit, partea mare a acestuia se află chiar în calcarul din zonă.

Meteoritul lui Paniti a atins Terra în perioada cuprinsă între Jurasic şi Cretacic, fiind probabil unul din seria celor care au căzut în perioada respectivă pe tot globul, având ca efect dispariția dinozaurilor. Cu zeci de mii de kilometri pe oră viteză, cu o temperatură la suprafaţă de zeci de mii de grade Celsius, acesta a intrat în atmosfera Terrei, elementele uşor fuzibile de la suprafaţă s-au volatilizat, a devenit, astfel, meteorit şi s-a prăbuşit în Marea Tethis (din zona adiacentă teritoriului României), provocând o uriaşă explozie de rangul mai multor Hiroshime şi un megatsunami. Ajuns pe fundul mării, s-a răcit, fierul, cromul, manganul şi alte elemente s-au corodat şi erodat, iar din roca extrem de dură au rămas doar silicaţii şi metalele legate chimic.

A fost, apoi, acoperit de sedimentele calcaroase ale mării, pe o înălţime de 200-300 de metri, ulterior urmând procesul de orogeneză (ridicare) al Carpaţilor, căruia i-a urmat un alt proces, cel carstic, de formare a peşterilor de pe Cheile Caraşului, astfel explicându-se înglobarea lui într-o peșteră. „Un asteroid de mari dimensiuni şi micuţii meteoriţi au aterizat, cu toţii, în masa calcaroasă sedimentară de pe fundul mării Tethys, de acum câteva milioane de ani. Meteoriţii şi asteroidul au fost acoperiţi de aceeaşi masă sedimentară calcaroasă de pe fundul mării, iar apoi în timpul Orogenezei (Pirineo -Alpo – Carpatine) acest fund al mării s-a ridicat până la nivelul actual, de câteva sute de metri peste nivelul mării, al munţilor Caraşului. În acel moment a început procesul carstic, în urma căruia s-au format/se formează peşterile din aceşti munţi, acest fapt permiţându-mi marea descoperire, apa, spălând o parte din roca calcaroasă, plapuma ce acoperea asteroizii şi meteoriţii” mai spune Marius Paniti.

Laboratoarele de fizică îi susțin teoria

Și pentru a nu fi acuzat că spune prostii omul a dus probe din meteorit la două laboratoare de mare precizie din Timișoara: Laboratorul Facultății de Fizică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, laborator printre cele mai perfomante din Europa și în laboratorul SC PRO AIR CLEAN SRL, companie romano-germano-elvetiana cu laborator acreditat la nivel mondial.

Probele de meteorit prelevate de Marius Paniti din Peștera de sub Cârșa au analizate în laborator. Specialiștii au împărțit proba în 4 eșantioane, toate patru având rezultate similare. Concluzia a fost că este vorba despre o rocă feldspatică, adică o rocă de scoarță planetară. Duritatea, însă, a acestei roci nu este întâlnită la nici un tip de rocă de pe Terra, ceea ce i-a făcut pe specialiști să deducă că e vorba despre un meteorit, o rocă de pe o altă planetă, datorită durității.

De altfel Marius a făcut și o demonstrație practică. A luat un pahar pe care ne-a dat un autograf cu o bucățică de meteorit, tocmai pentru a sublinia duritatea rocii! Cu nici o rocă de pe Terra nu poți zgaria sticla decât cu diamantele. Deci roca găsită de Marius e mai dură decât diamantele!!!

Materialele foto și video din cea de a doua speo-expediție aparțin colegului meu Cristian Samoilescu

Leave a reply