Grupul Ecologic de Colaborare Nera realizează începând cu anul 2006 o monitorizare alternativă a stării
factorilor de mediu şi biodiversităţii în zona depozitului de deşeuri miniere Tăuşani – Boşneag aparţinând SC
Moldomin Moldova, unde există o poluare activă de peste 40 de ani produsă de activitatea de prelucrare a
minereului de cupru, dar care s-a intensificat după încetarea în anul 2006 a activităţii SC Moldomin.
La intensificări ale vântului de peste 40 km/oră, fenomen destul de frecvent în zonă, praful de steril minier
cu continut ridicat de Cu si Zn este transportat peste localităţi din România şi Serbia afectând un număr de
aprox. 18.000 de locuitori. Propietarul SC Moldomin, deci si al poluarii de la iazurile Tăuşani – Boşneag, este
statul român care până în prezent nu a reuşit să realizeze măsuri durabile de ecologizare a iazului. Î
În data de 24 august ministrul mediului Rovana Plumb a avut o întâlnire la Moldova Nouă cu factorii locali
direct responsabili de producerea poluării, ocazie cu care doamna ministru a avansat şi soluţii pentru
ecologizarea iazului (detalii pe pe http://www.infocs.ro/video133-de-milioane-de-euro-pentru-caraseni-rovanaplumb-
la-resita/).
Acest contact direct cu poluarea de la Moldova Nouă a reprezentantului autorităţii supreme de mediu din
România ar putea fi un semn că noul guvern este sensibil la suferinţele locuitorilor din zona. În guvernarea
trecută d-l Laszlo Borbely , fostul ministru al mediului, declara cu seninătate că nu ştie să existe poluare la
Moldova Nouă deşi era informat periodic, cel puţin de către GEC Nera, despre această poluare.
De la vorbe la fapte există însă distanţe mari, mai ales când vorbele sunt spuse de politicieni. GEC Nera nu
contestă buna intenţie a d-nei ministru Rovana Plumb de a-i ajuta pe locuitorii din Clisura Dunării să scape de
poluare dar soluţiile propuse sunt mai degraba fraze bune pentru evenimente de vizibilitate ale partidelor, de
genul celui din 24 august a.c., şi aceasta din următoarele motive :
-Privatizarea SC Moldomin, respectiv transferarea în sarcina viitorului proprietar a obligaţiilor de mediu
poate dura , ca şi în cazul autostrăzilor, mai mult decât mandatul doamnei ministru din cauza regimului juridic
neclar al incintei iazurilor iar lămurirea regimului juridic este o chestiune de durata cu procese în instanţă. Cei
mai interesaţi de lămurirea regimului juridic ar putea fi locuitorii din zonă, care au rămas nedespăgubiţi pentru
terenurile luate cu ocazia construirii iazurilor. Pe de altă parte, cineva din anturajul d-nei ministru ar fi trebuit
sa-i spună că contractul de privatizare ( in cazul firmei elvetiene contestat in instanta), nu spune ca poluarea ar
fi in sarcina cumparatorului. Ar fi si culmea, firma vine să castige nu sa depolueze ce s-a poluat timp de 40 de
ani. Aceasta este sarcina statului român.
-Umectarea iazului pana la privatizare cu 75.000 Euro/lună este o măsura care nu a dat rezultate în trecut.
Vânturile au surprins mereu iazul uscat iar banii s-au dus pe apa Sâmbetei, pe salarii sau pe….TOUAREG-uri.
În aceste condiţii singura soluţie durabilă rămâne aceea ca Ministerul Mediului, Ministerul Economiei şi
Ministerul de Finanţe să conlucreze încă de pe acum pentru a include în Legea Bugetului de Stat pe 2013 a
unei sume echivalente cu cel puţin 1/3 din valoarea ecologizării iazului. Conform estimărilor făcute de GEC
Nera această ecologizare are ca suport soluţii tehnice şi costă aprox. 10 milioane de Euro.
În aceste condiţii li s-ar oferi locuitorilor din Clisura Dunării speranţa că în 3 ani vor scapa de poluare.

Leave a reply