De aproximativ 2 ani, în media şi pe site-urile Ministerului Sănătăţii şi ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate bântuie o fantomă: COPLATA (deşi ar putea fi şi comunismul lui Marx).
În funcţie de comentator şi de poziţia acestuia a fost descrisă ca o plagă biblică ce va lovi pacientul român lipsit de resurse sau, dimpotrivă, ca ultima speranţă de a resuscita un sistem muribund.
Realitatea este departe de ambele descrieri. Coplata nu este niciuna, nicialta. Este doar un mijloc de a mai aduce un ban la un buget anemic.
Guvernanţii sunt conştienţi că serviciile medicale din ţara noastră sunt plătite mizerabil. Că subfinanţarea este cronică şi nu are nicio legătură cu partidul politic care guvernează vremelnic ţara. Singură sărăcia este perenă. Precum şi folosirea medicilor ca ţapi ispăşitori.
Este un moment neprielnic pentru guvernanţi? Găsim un scandal în sănătate.
Adevărul este însă că în nicio ţără din Europa serviciile medicale nu sunt atât de prost plătite. Banii primiţi, fie că vin de la CNAS prin contract, fie de la MS prin programe naţionale, sunt mult sub preţul real al serviciului prestat. Nu au legătură cu calitatea serviciilor prestate, cu riscul vital pentru pacient, cu complexitatea cazurilor rezolvate. Nu. Aceste preţuri sunt stabilite din biroul Ministerului de Finanţe de un domn Nemuritor, care este specialist în medicină precum preotul în inginerie spaţială.
Ne întrebăm de ce ne pleacă medicii sau asistentele? Răspunsul e simplu: pentru că sunt prost plătiţi. Ne întrebăm de ce se întâmplă tragedii precum cea de la Maternitatea Giuleşti? Din cauză că nu se fac angajări deoarece un premier microscopic (ca urmă în istorie) a hotărât că nu ajung banii şi pentru spitale, ci pentru săli de sport sau
autostrăzi invizibile.
Pe undeva, în conducerea sistemului, se înţelege lipsa de finanţare. Dar nu se recunoaşte public. O asemenea recunoaştere ar putea însemna demiterea respectivului. Şi nu este aşa că ţara ar suferi prea mult dacă ar pierde un aşa profesionist? Nu ne putem permite aşa ceva. Şi atunci, ca să mai aducem nişte bani, căutăm disperaţi soluţii.
Una este coplata. Adică pacientul trebuie să dea nişte bani care să acopere diferenţa dintre preţul dat de sistem şi preţul real al serviciului medical primit. În felul acesta nu pot fi acuzaţi de alegători că au crescut impozitele. Nici de către cei care au cotizat în campanii că au deturnat banii de la parcurile din pădure.
Dar nici măcar atunci nu recunoaştem realitatea. Spunem că este o pârghie utilă pentru eliminarea excesului de servicii medicale nejustificate. Şi asta în România cancerelor descoperite doar în stadii terminale.
Reprezentanţii pacienţilor se inflamează. Justificat poate datorită pauperizării românilor. Nu vom ai avea acces la servicii! Vor fi decese pe capete!!! Nu are importanţă că este vorba de 5-10 lei. Adică mai puţin de un pachet de ţigări în ţara cancerului pulmonar sau de o sticluţă de votcă în ţara cirozei.
Directorii de spitale sar şi ei. Nu contează că în 12 ani nu au fost capabili să stabilească o bază de preţ pentru o perfuzie măcar. Contează că ei sunt numiţi de Ministerul Sănătăţii şi nu pot supără pe cineva de acolo, că poate zboară. Sau sunt profesori, adică zei întrupaţi.
Şi apoi, dacă depăşesc bugetul spitalului, până la urmă tot se face o rectificare de buget. Că doar e vorba de un spital public şi nu putem să îl închidem. Asta când nu aduc de acasă pacienţii şi feţe, şi medicamente, şi mâncare. De obicei însă şi bani de acasă, şi rectificare tardivă.
De fapt, astăzi coplata este o necesitate. Este o necesitate pentru că sistemul nu este capabil să crească preţul pe care îl oferă pentru serviciile medicale. Coplata va oferi o gură de aer acelor furnizori de servicii medicale, aproape în totalitate privaţi, care azi stau pe buza insolvenţei.
Acelor furnizori de servicii medicale cărora în ultimii 3 ani li s-au înjumătăţit veniturile concomitent cu dublarea cheltuielilor. Acelor furnizori care nu îşi pot deduce TVA-ul pentru
echipamentele şi consumabilele medicale. Acelor cabinete care plătesc furnizorii în lei tot mai anemici pentru importuri în euro.
Acelor medici cărora Primăria Capitalei le-a crescut chiriile şi redevenţele de
50 de ori anul trecut.
Dar nici măcar ultimul proiect de lege referitor la coplată nu se dovedeşte profesionist. Dacă în cazul medicinii de familie sau a ambulatoriului de specialitate proiectul prezentat este cât de cât sustenabil, în cazul paraclinicului şi spitalelor este totalmente aiuritor.
În aceste cazuri, se pot calcula destul de corect costurile serviciilor prestate. Costuri care diferă însă de la un furnizor la altul. În aceste costuri intră preţul consumabilelor, salarii, impozite, chirii, utilităţi, rate de leasing sau credit pentru aparate, service obligatoriu, taxe de autorizare sau certificare, etc. dar mai ales costul de înlocuire al aparatelor. Preţul poate varia de la simplu la triplu.
O valoare fixă a coplăţii poate fi mare pentru unii, dar insuficientă pentru alţii. Şi în multe cazuri greu de suportat de către pacient.
Probabil că ar fi mult mai corect daca în aceste cazuri s-ar folosi ca şi în cazul medicamentelor preţuri de referinţă. Adică ceea ce decontează casa de asigurări este o valoare peste care, furnizorul îşi poate adăuga o sumă funcţie de costurile sale. Iar pacientul îşi alege singur unde doreşte să meargă.
În funcţie de calitatea serviciilor primite şi de costul acestora. Şi probabil că astfel şi sistemul ar fi mai cinstit cu cei ce plătesc taxe şi impozite. Am şti astfel că din 100 de lei, unui pacient i se decontează 80. Sau 30. De restul, trebuie să se descurce. Pentru că sănătatea este scumpă.
Sănătatea costă. Şi mai ales, trebuie să ai grijă de ea. Trebuie investit în educaţie, în prevenţie. Ne trebuie un proiect pe 20, 30 de ani pentru a putea culege rezultatele. Să nu uităm că e mai rentabil să previi decât să tratezi.
Cu condiţia să ai un plan întins pe mai mulţi ani şi pe care să îl urmezi indiferent de partidul ce guvernează ţara.
Dr. Cosmin Alexandrescu
Preşedinte al Asociaţiei profesionale a Medicilor de Ambulatoriu
Vicepreşedinte al Alianţei Pentru Sănătate din România
