Prima Pagina / Banat / STORY EXLCUSIV: Dejan Judici, un capricorn păcimaș cu suflet pentru Banat

STORY EXLCUSIV: Dejan Judici, un capricorn păcimaș cu suflet pentru Banat

Mihai Stroe este un ploieștean îndrăgostit de Banat. Are chiar și un blog pe care adună tot ce poate despre Banat, fie el românesc ori sârbesc. Dar să nu-i căutați blogul după Mihai Stroe, căci bloggerul și-a luat și nume sârbesc: Dejan Iudici. ” Cand m-am hotarat sa-mi fac blog, am avut nevoie de un pseudonim si Dejan Iudici era cel mai la indemana, pentru ca stiam de la inceput ca o sa abordez subiecte din Serbia si chiar se potrivea” spune el.
Bănățan de împrumut
Despre cum s-a îndrăgostit de Banat, cum s-a decis să-și facă blog și multe altele l-am lăsat chiar pe el să vă povestească:
”O sa incep cum am ajuns in Pojejena.
Vorbeam cu o tipa din Lugoj despre Banat, despre muzica banateana si sarbeasca. Ea mai ma tinea la curent cu „barfe” banatene si diverse chestii care ma interesau, in limita cunostintelor sale. Eu eram inebunit si de Banat si de Serbia si cautam prin zona Banatului cateva „punti” spre sarbi. Cand eram mai mic, in zona mea natala, a Munteniei, nu prea se gaseau materiale legate de zonele mele favorite. Cam prin anul ’99-2000 (nu stiu cu exactitate nici macar anii) am ascultat o caseta cu cantareata de muzica de petrecere din Banat. Cred ca numele ei era Firuta si avea o melodie legata de viata militarului. La inceputul melodiei era o dedicatie pentru cativa militari din Pojejena. Mie mi-a sunat foarte interesant acest nume si fiind printre putinele mele informatii despre Banat  mi-a ramas in memorie timp de mai multi ani.
Revenind la tipa din Lugoj, aceasta m-a invitat sa merg impreuna cu familia ei pe Clisura, in Pojejena si Divici. Am fost foarte incantat si prin august 2006 am ajuns acolo. Am fost impresionat de primirea facuta de gazdele noastre. Nu eram obisnuit cu primiri asa calduroase, mai ales ca in zona Munteniei nu esti privit cu ochi buni fiind un oaspete necunoscut. Prima data mi-a fost destul de greu sa ma acomodez cu limbajul. Era un amestec de sarba cu banateana, dar dupa maxim o jumatate de ora m-am simtit in largul meu. Eram foarte curios si nu stiam ce sa intre mai repede. Am avut parte de povestiri la care am stat ochi si urechi pentru ca era pentru prima data cand intram in contact cu oameni care au trait clipe, pe care eu doar le visam.Am aflat multe despre „embargou”, despre tigarile facute din bancnote de 100 de marci, de cum in piata din Moldova Noua se plateau numai cu marci, despre aventuri in legatura cu trecutul Dunarii si multe altele. Dupa , am vazut un documentar legat de Clisura Dunarii in care se vorbea numai despre „embargou”. M-am simtit prost pe urma ca i-am chestionat pe oameni in legatura cu acest subiect. Clisura Dunarii are mult mai multe de oferit decat povesti cu benzina.
Cat timp am stat acolo am fost la Bazias la o petrecere sarbeasca in aer liber, am vizitat manastirea sarbeasca si m-am minunat. Am reusit sa ascult muzica populara sarbeasca pe viu, am aprins cateva lumanari gandindu-ma la ceva ce doar eu o sa stiu, am incercat sa dansez putin, cu toate ca eram nedormit de mai mult de 24 de ore, am studiat toate numerele de masini ce veneau din Serbia sau Croatia si am privit cu atentie fetele celor ce vorbeau sarbeste. Nu a fost o experienta senzationala dar cu siguranta nu o voi uita niciodata. De multe ori stau si ma gandesc si imi aduc aminte momente pe care le-am trait acolo. Intrarea intr-un „kolo” sarbesc, spovedania in limba sarba a unor batrane in manastirea de la Bazias, plimbarea pe o sosea de pe care se vedea Dunarea si malul sarbesc, casele specifice zonei, melodiile pe care le-am ascultat in gradina din spatele casei ce se auzeau din Serbia. Pot spune ca zilele petrecute acolo au fost foarte faine pentru mine, chiar daca au lipsit sticlele de  whiskey, pitipoancele si „housarela”.( Nu pot spune ca imi displace whiskeyul sau muzica house (la capitolul pitipoance e discutabil…) dar multi de-o seama cu mine „apreciaza” astfel de metode de pierdere a timpului. Repet, cateodata si mie imi place sa ma distrez astfel, sa pierd noptile prin cluburi de prin Bucuresti. ) Inca o chestie care mi-a placut a fost o seara petrecuta la o terasa de la Bazias(poate singura). Mi-e dor sa stau la taclele cu Serbia in spate si Dunarea facand un „zgomot” placut urechilor mele. (Imi cer scuze ca nu iau in ordine toate amanuntele) Un alt lucru de care imi aduc aminte cand am fost in Clisura au fost placutele localitatilor scrise cu chirilice. Stiu,acum nu sunt un patriot, doar d-aia sunt Iudici. Dar pentru mine literele acelea au insemnat intrarea pe teritoriu banateano-sarbesc. Atunci am uitat ca sunt roman. Mi-am permis acest lucru, pret de cateva ore.
M-am reintors in Clisura dupa un an, in septembrie 2007. Eram impreuna cu familia si faceam un tur al tarii. Am dorit ca trecerea din Banat in Oltenia sa o facem prin Clisura. Cu un an inainte nu trecusem de Pojejena. Din pacate, am avut parte de o zi ploioasa si nu am mai avut aceleasi emotii pe care le avusesem in anul precedent cand am vazut placutele cu litere chirilice. Am fost foarte atent cand am trecut prin Coronini sa vad exact de ce se vorbeste ca acel sat a fost „capitala embargoului”. Am vazut un sat mic si frumos …dar cam fara oameni. Era probabil din cauza ploii. Nu am cuvinte sa povestesc ce a urmat. Ascultand posturi de radio sarbesti, mergand pe langa Dunare foarte aproape de malul sarbesc si peisajul deosebit, unic. Cu parere de rau, nu am avut parte prea mult de acest peisaj superb pentru ca inainte sa ajungem la Orsova noaptea s-a lasat si am cam ramas cu buza umflata. Noroc ca a doua zi inainte sa plecam spre Drobeta Turnu Severin ne-am intors 15 km ca sa vedem ce ne-a scapat cu o zi inainte. Cuvintele sunt de prisos. Nu stiu ce cuvinte pot folosi ca sa descriu asemenea peisaj. Imi pare rau ca nimeni nu face nimic pentru a face din acea zona o perla a Romaniei. Poate e mai bine, si chiar acea parte de „salbaticie” m-a fascinat.
Cam acestea ar fi aventurile mele prin Clisura. Imi cer scuze ca am cam intarziat dar am un program foarte incarcat aceste zile si cu greu imi gasesc timp sa scriu un mail personal. Sa-mi spui cum ti se pare, daca ar mai trebui adaugat ceva. Voi reveni zilele urmatoare cu detalii despre celelalte subiecte.
Despre Iugoslavia
Multa lume m-a intrebat de unde pasiunea pentru sarbi. Nu am stiut niciodata sa raspund concret la aceasta intrebare.
Imi aduc aminte ca prin anii ’90 am vazut cateva casete cu videoclipuri cu muzica sarbeasca preluate de pe posturi sarbesti (majoritatea erau luate de pe PINK, ii tin minte semnul roz din dreapta ecranului). Mi-a placut muzica lor dar in acelasi timp vedeam lucruri pe care in Romania gri nu le puteam observa. Era ceva ce se apropia mai mult spre Occident. Acum cand le vad pe Youtube mi se par putin kitch-oase dar imi sunt la fel de dragi ca acum 10-11 ani. A urmat, pe urma, razboiul din Kosovo. Atunci a fost un moment cand in institutiile de presa din Romania au inceput sa apara mai multe informatii despre sarbi. Le-am tinut minte si pe parcurs dorinta de a afla mai multe dar si lipsa de informatie mi-au amplificat acest hobby.
Am fost interesat de personaje gen Lepa Brena, Zeljko Raznatovic, Ceca, Slobodan Milosevic si pana sa am acces la Internet, sursele mele de informatie erau inexistente. Pe urma hardul meu a inceput sa fie plin de muzica sarbeasca, diverse imagini, carti, filme.
Sincer, nu imi dau seama ce a declansat pasiunea mea. Acum ma gandesc ca n-am putut fi asa usor impresionat de videoclipuri. Cu toate ca am o memorie buna, nu mai imi amintesc exact motivele concrete.
Imi place poporul sarb pentru ca la el am gasit niste calitati pe care la poporul roman contemporan nu le mai gasesc: respectul, patima, patriotismul, mandria. Imi place foarte mult muzica lor, in special cea populara. Sunetul de armonica sarbeasca intr-o melodie imi trezeste toate simturile 🙂 .Imi plac Miki Gajic, Snezana Djurisici, Mirko Kodic, Dragan Kojic Keba, Dragana Mirkovic, Goran Bregovic (chiar daca este croat) samd.
In blogul meu tratez si cateva probleme din Iugoslavia. Mi se par nedrepte multe decizii ale organismelor internationale vis-a-vis de poporul sarb si ma doare acest lucru. Ei nu au fost ca noi. Noi ne-am dat pe langa marile puteri, pentru a ne hrani cu resturile de la mesele lor. Sarbii au vrut mai mult decat atat si au trebuit sa plateasca pentru acest lucru. Ei au puterea sa-si spuna punctul de vedere pe plan extern, noi tacem si inghitem. Sunt putine articole ale mele care critica direct o persoana din politica sarba, spre deosebire de multele articole unde imi exprim nemultumirea fata de politica romaneasca. Si nu cred ca sarbii nu au parlamentari slabi, dar sunt mai mari nedreptatile venite din plan extern”.

About admin

One comment

  1. Prognozele nu stârnesc încredere deplina, dar ramân indispensabile luarii deciziilor. De aceea, o reflectie bine informata asupra anilor ce vin este totdeauna de salutat. Cu astfel de.

Lasă un răspuns