Dupa astfel de miscari pe scena politicii romanesti, te intrebi, ca om cu bun simt, cand mint si cand spun adevarul? Cand se injura sau cand isi gasesc/regasesc IDEALURI COMUNE?
V-ati gandit macar o data la ridicolul situatiilor?
Citesc toate aceste teaoncmrii si parca retraiesc perioada copilariei mele. imi aduc aminte cu placere de tv-ul nostru alb-negru langa care stateam ciuliti (eu si dora mea) atunci cand era desenele cu Captain Planet sau Gastele Zburatoare (parca asa se numeau) imi pusese sor’mea si porecla Nilson (ca numele harciogului din desene). imi amintesc ca mereu sareau butoanele de la Tv si mereu trebuia sa stam pe un scaun langa el ca se le apasam repede pt a nu pierde niciun moment. Apoi cand a aparut primul tv color in casa am fost fascinata, nu imi mai incapeam in piele de bucurie la gandul ca nu o sa mai am nevoie de geamul colorat pe care il foloseam in fata vechiului tv. Apoi a venit minunatul telefon fix .doamne cat eram de incantata, visam si noaptea ca suna si parca aveam senzatia ca trebuie sa ma trezesc si sa alerg pt a raspunde. Primul telefon mobil a venit in clasa a 10-a si mi l-am luat pe ascuns si asa l-am tinut pana cand s-au obisnuit ai mei cu ideea ca a avea un tel mobil nu e cine stie ce mare smecherie. Era un Motorola T90, cu antema si era verde ca o broasca, dar era primul meu telefon si tineam la el ca la ochii din cap. Calculator nu am avut niciodata, in schimb am trait emotia cumpararii primului laptop si a descoperirii internetului abia in primul an de facultate imi amintesc ca am pierdut cateva nopti pana m-am dumirit eu cum si cu ce se mananca toate acele noutati din viata mea. Pacat ca in ziua de azi nimeni nu mai stie sa aprecieze lucrurile simple, nimeni nu mai joaca sotronul, leapsa, plasa si cate si mai cate. Toti sunt cu ochii cat cepele la monitorul ala la care noi doar visam, sau poate nici macar nu stiam ca exista .mare pacat
haha. nu stiu cati dintre voi ergmeau cu cortu la mare sa la munte inainte de revolutie. Acolo in camping-uri erau adevarate revolutii cand, seara ne strangeam cu totii la cei ce aveau televizor sport pus pe masina (so legat la bateria masinii, modificat defapt) din fata cortului. Nimeni nu se supara ca li se calca intimitatea. Veneam fiecare cu scaunelul pliant de la cort si ne puneam in perimetrul acelor oameni. era o solidaritate asa. asta era hotelul meu d la herculane.acasa aveam un diamant caruia ii luasem (pe sub mana) de la magazinul moto, velo, sport un geam multicolor care se punea in fata televizorului in care cica vedeai color. cel mai tare era la vizionarea unui meci de fotbal. Toti jucatorii aveau aceleasi culori la tricouri. ma uit la premiile grammy acum. Sunt led-uri wall in spatele artistilor. cam aceeasi tehnologie nu? Numai ca ecranul de sticla este pus in spatele artistilor.si o povestioara. ..: tot inainte de revolutie ne-m cumparat al-4-lea video din bloc care costa cam cat juma de dacie pe vremea aia, apropo.toate bune, am plecat la scoala si tata a incercat sa vada o caseta. A introdus-o in lacasul de la video video-ul evident a inghitzit caseta tata a ramas uluit crezand ca a patzit ceva caseta si se puse pe luat o surubelnitza si a desfacut tot video-ul bucatzica cu bucazica ca sa scoata caseta ) a durat cam 3 saptamani sa refacem video-ul la loc.acum cuvantul video are alta insemnatateapropo! am toate episoadele x-files pe vhs. stateam in fiecare vineri seara si le inregistram de la pro.
Imi aduc aminte de mpirul televizor color luat in toamna lui 1988, din Obor pentru care ai mei s-au inscris pe o lista si au avut de asteptat cativa ani. A costat 16000 de lei si s-au imprumutat pe la prieteni si colegi pentru el, era un Telecolor la care m-am uitat pana prin 2000. Tata l-a imbunatatit i-a pus telecomanda, etc. Imi aduc aminte de mpirul meci pe care l-am vazut la un televizor color, era in 1988, finala Campionatului European, URSS Olanda, eram mic si am ramas socat sa vad ca pe un stadion se pot ingramadi atatea culori, ca jucatorii nu au tricouri alb si negru ci portocalii, rosii, etc,iar gazonul nu e inchis la culoare ci e verde.Meciul asta l-am vazut la verii lui tata de la Targu Jiu care au avut color inaintea noastra, rudele de la Bucuresti. Imi aduc aminte ca nu ma prea bucuram de televizorul meu color pentru ca romanii transmiteau 2 ore si alea partial color, iar bulgarii se vedeau color doar cand avea chef antena colectiva. Am recuperat dupa revolutie cand ma uitam ca prostul ore intregi la desene animate si emisiuni in limba maghiara. Acum ca m-ai starnit imi aduc aminte si de calculatorul meu HC 85 pe care jucam Moon Alert, Fotbal, Packman toate incarcate de pe casete care piuiau de-ti rupeau urechile. Ar mai fi si altele dar ma opresc aici ca ce-i mult strica.
Primul televizor color nu mi-l snmiteac pentru ca m-am nascut in ’90 deci lumea era plina de ele tin minte insa ca aveam putini ani.. cand cred ca mi-a ramas in minte prima mea amintire cu un televizor Ai mei plecasera in alt oras parca Tg.Jiu sa cumpere un televizor Samsung cu carcasa de plastic neagra aveam un Philips gri inainte pe care insa nu mi-l snmiteac si stateam in patul din camera parintilor mei cand au intrat ei pe usa cu o cutie mare de carton Montasera televizorul si am tinut pentru prima data in mana o telecomanda Nici nu stiam ce face Dar am descoperit pe parcurs Anii au trecut si incepuse mania telefoanelor mobile Avea mama o prietena mult mai tanara studenta care avea un telefon color era mare lucru adus din strainatate si copil fiind imi doream si eu dar in nici un caz nu aveam sa primesc prea curand vreunul asa ca adeseori cand stateam la televizor ma prindeea realitatea cand ma surprindeam in mijlocul unei convorbiri inchipuite la telecomanda :)) nu rade Dan oamenii mai au mici nebunii:)) Adormeam adeseori cu visul de a vorbi cu cineva la telefon pana intr-o zi cand eram in clasa a 7-a si mama s0a gandit sa imi faca un cadou de craciun..desi era noiembrie fara sa stie tata bineinteles 🙂 Si asa am ajuns sa tin in mana un telefon monocrom sony Ericsson gri care era al meu Acum adorm aproape in fiecare seara vorbind cu cineva si imi doresc uneori sa am o zi in care sa nu existe televizorul care nu tace fara internetul de care nu ma pot dezlipi ( o alta emotie am avut cand am vazut prima data pe monitorul calculatorului meu scris google aveam internet acasa nu-mi mai trebuia nimic) , si fara ca telefonul sa sune macar o zi Si fara sa fac reclama:)) televizorul inca mai merge nu au ajuns ai mei la situatia in care isi permit sa si-l schimbe..dar poate le cumpar un tv 3D ar fi frumos din partea mea nu? si in vechiul meu telefon inca suna doar semnalul nu prea mai functioneaza si sincer? nu regret deloc faptul ca nu le-am avut de mica pentru ca am avut timp sa ajung putin la o mai mare maturitate de a le aprecia valoarea..si mai ales intentia parintilor mei de a nu ma simti mai prejos decat altii
Dupa astfel de miscari pe scena politicii romanesti, te intrebi, ca om cu bun simt, cand mint si cand spun adevarul? Cand se injura sau cand isi gasesc/regasesc IDEALURI COMUNE?
V-ati gandit macar o data la ridicolul situatiilor?
Citesc toate aceste teaoncmrii si parca retraiesc perioada copilariei mele. imi aduc aminte cu placere de tv-ul nostru alb-negru langa care stateam ciuliti (eu si dora mea) atunci cand era desenele cu Captain Planet sau Gastele Zburatoare (parca asa se numeau) imi pusese sor’mea si porecla Nilson (ca numele harciogului din desene). imi amintesc ca mereu sareau butoanele de la Tv si mereu trebuia sa stam pe un scaun langa el ca se le apasam repede pt a nu pierde niciun moment. Apoi cand a aparut primul tv color in casa am fost fascinata, nu imi mai incapeam in piele de bucurie la gandul ca nu o sa mai am nevoie de geamul colorat pe care il foloseam in fata vechiului tv. Apoi a venit minunatul telefon fix .doamne cat eram de incantata, visam si noaptea ca suna si parca aveam senzatia ca trebuie sa ma trezesc si sa alerg pt a raspunde. Primul telefon mobil a venit in clasa a 10-a si mi l-am luat pe ascuns si asa l-am tinut pana cand s-au obisnuit ai mei cu ideea ca a avea un tel mobil nu e cine stie ce mare smecherie. Era un Motorola T90, cu antema si era verde ca o broasca, dar era primul meu telefon si tineam la el ca la ochii din cap. Calculator nu am avut niciodata, in schimb am trait emotia cumpararii primului laptop si a descoperirii internetului abia in primul an de facultate imi amintesc ca am pierdut cateva nopti pana m-am dumirit eu cum si cu ce se mananca toate acele noutati din viata mea. Pacat ca in ziua de azi nimeni nu mai stie sa aprecieze lucrurile simple, nimeni nu mai joaca sotronul, leapsa, plasa si cate si mai cate. Toti sunt cu ochii cat cepele la monitorul ala la care noi doar visam, sau poate nici macar nu stiam ca exista .mare pacat
haha. nu stiu cati dintre voi ergmeau cu cortu la mare sa la munte inainte de revolutie. Acolo in camping-uri erau adevarate revolutii cand, seara ne strangeam cu totii la cei ce aveau televizor sport pus pe masina (so legat la bateria masinii, modificat defapt) din fata cortului. Nimeni nu se supara ca li se calca intimitatea. Veneam fiecare cu scaunelul pliant de la cort si ne puneam in perimetrul acelor oameni. era o solidaritate asa. asta era hotelul meu d la herculane.acasa aveam un diamant caruia ii luasem (pe sub mana) de la magazinul moto, velo, sport un geam multicolor care se punea in fata televizorului in care cica vedeai color. cel mai tare era la vizionarea unui meci de fotbal. Toti jucatorii aveau aceleasi culori la tricouri. ma uit la premiile grammy acum. Sunt led-uri wall in spatele artistilor. cam aceeasi tehnologie nu? Numai ca ecranul de sticla este pus in spatele artistilor.si o povestioara. ..: tot inainte de revolutie ne-m cumparat al-4-lea video din bloc care costa cam cat juma de dacie pe vremea aia, apropo.toate bune, am plecat la scoala si tata a incercat sa vada o caseta. A introdus-o in lacasul de la video video-ul evident a inghitzit caseta tata a ramas uluit crezand ca a patzit ceva caseta si se puse pe luat o surubelnitza si a desfacut tot video-ul bucatzica cu bucazica ca sa scoata caseta ) a durat cam 3 saptamani sa refacem video-ul la loc.acum cuvantul video are alta insemnatateapropo! am toate episoadele x-files pe vhs. stateam in fiecare vineri seara si le inregistram de la pro.
Imi aduc aminte de mpirul televizor color luat in toamna lui 1988, din Obor pentru care ai mei s-au inscris pe o lista si au avut de asteptat cativa ani. A costat 16000 de lei si s-au imprumutat pe la prieteni si colegi pentru el, era un Telecolor la care m-am uitat pana prin 2000. Tata l-a imbunatatit i-a pus telecomanda, etc. Imi aduc aminte de mpirul meci pe care l-am vazut la un televizor color, era in 1988, finala Campionatului European, URSS Olanda, eram mic si am ramas socat sa vad ca pe un stadion se pot ingramadi atatea culori, ca jucatorii nu au tricouri alb si negru ci portocalii, rosii, etc,iar gazonul nu e inchis la culoare ci e verde.Meciul asta l-am vazut la verii lui tata de la Targu Jiu care au avut color inaintea noastra, rudele de la Bucuresti. Imi aduc aminte ca nu ma prea bucuram de televizorul meu color pentru ca romanii transmiteau 2 ore si alea partial color, iar bulgarii se vedeau color doar cand avea chef antena colectiva. Am recuperat dupa revolutie cand ma uitam ca prostul ore intregi la desene animate si emisiuni in limba maghiara. Acum ca m-ai starnit imi aduc aminte si de calculatorul meu HC 85 pe care jucam Moon Alert, Fotbal, Packman toate incarcate de pe casete care piuiau de-ti rupeau urechile. Ar mai fi si altele dar ma opresc aici ca ce-i mult strica.
Primul televizor color nu mi-l snmiteac pentru ca m-am nascut in ’90 deci lumea era plina de ele tin minte insa ca aveam putini ani.. cand cred ca mi-a ramas in minte prima mea amintire cu un televizor Ai mei plecasera in alt oras parca Tg.Jiu sa cumpere un televizor Samsung cu carcasa de plastic neagra aveam un Philips gri inainte pe care insa nu mi-l snmiteac si stateam in patul din camera parintilor mei cand au intrat ei pe usa cu o cutie mare de carton Montasera televizorul si am tinut pentru prima data in mana o telecomanda Nici nu stiam ce face Dar am descoperit pe parcurs Anii au trecut si incepuse mania telefoanelor mobile Avea mama o prietena mult mai tanara studenta care avea un telefon color era mare lucru adus din strainatate si copil fiind imi doream si eu dar in nici un caz nu aveam sa primesc prea curand vreunul asa ca adeseori cand stateam la televizor ma prindeea realitatea cand ma surprindeam in mijlocul unei convorbiri inchipuite la telecomanda :)) nu rade Dan oamenii mai au mici nebunii:)) Adormeam adeseori cu visul de a vorbi cu cineva la telefon pana intr-o zi cand eram in clasa a 7-a si mama s0a gandit sa imi faca un cadou de craciun..desi era noiembrie fara sa stie tata bineinteles 🙂 Si asa am ajuns sa tin in mana un telefon monocrom sony Ericsson gri care era al meu Acum adorm aproape in fiecare seara vorbind cu cineva si imi doresc uneori sa am o zi in care sa nu existe televizorul care nu tace fara internetul de care nu ma pot dezlipi ( o alta emotie am avut cand am vazut prima data pe monitorul calculatorului meu scris google aveam internet acasa nu-mi mai trebuia nimic) , si fara ca telefonul sa sune macar o zi Si fara sa fac reclama:)) televizorul inca mai merge nu au ajuns ai mei la situatia in care isi permit sa si-l schimbe..dar poate le cumpar un tv 3D ar fi frumos din partea mea nu? si in vechiul meu telefon inca suna doar semnalul nu prea mai functioneaza si sincer? nu regret deloc faptul ca nu le-am avut de mica pentru ca am avut timp sa ajung putin la o mai mare maturitate de a le aprecia valoarea..si mai ales intentia parintilor mei de a nu ma simti mai prejos decat altii