Material preluat de pe http://mariobalint.blogspot.com/
Ieri, pe la prînz, s-a instaurat, cu mari emoţii pînă în ultimul moment, prima DINASTIE din Societatea Română de Radiodifuziune şi istoria ei post-1989: Doru Dinu Glăvan, nacealnikul studioului din Reşiţa a predat ştafeta fiicei sale, Oana-Maria, care a primit decizia de interimat. Lacrimi de bucurie, tristeţe şi tensiune eliberată au marcat şedinţa de la ora 13, în care Glăvan nu a ratat ocazia de a-i mai ameninţa o dată pe colegii jurnalişti, aşa cum a făcut-o zi de zi timp de 15 ani, ca unic instrument „de management performant”! Intrigantul bătrîn, melodramatic şi răzbunător i-a avertizat să o susţină pe Oana pentru că TOT EA va cîştigat şi concursul oficial! Oana-Maria, pe care o apreciez ca profesionist, are de dus în spate, din nefericire, o grea moştenire de caracter abject al părintelui său. Eticheta este lipită, vrînd-nevrînd, stigmatizînd-o, poate pe nedrept, aşa cum au fost stigmatizaţi Nicu din cauza lui Ceauşescu tatăl, Kim Jong Il, din cauza lui Kim Ir Sen, Ouday şi Koussay din cauza lui Saddam, băieţii lui Ghaddafi din cauza Colonelului sau EBA din cauza tatălui preşedinte! Oana va avea de luptat cu sistemul şi cu fantoma lui taică-său care va bîntui pentru totdeauna culoarele postului local de radio. Ştiu, însă, că va avea înţelepciunea de a remodela postul care sună după chipul şi asemănarea Celui Plecat, acesta construind o instituţie în jurul propriului EGO, cu sacrificiile altora. Zeci de profesionişti au plecat, pe mulţi dintre ei îi auziţi pe postul public de radio (Manuela Stănescu, Remus Nistoran, Maria Gheorghiu) sau le citiţi informaţiile (Paula Neamţu, corespondentul Agerpress). Eu scriu aceste rînduri pentru că am fost considerat mereu instigator şi un model prost alături de care nu este bine să stai nici măcar la conferinţele de presă. Asta pentru că nu am fost niciodată deacord cu metodele folosite de Glăvan, cu desconsiderarea omului, a profesionistului, şi umilirea permanentă a acestuia. Din punctul meu de vedere, RADIOUL este o punte între oameni, ori în Radio Reşiţa OMUL este cel mai desconsiderat. Reporteri talentaţi nu sînt lăsaţi să evolueze profesional pentru a nu eclipsa familia, iar metoda fac-totum aplicată de 15 ani nu le oferă o identitate profesională. Faptul că Reşiţa este un oraş mic, fără alternative în mass-media, faptul că judeţul Caraş-Severin a devenit un spaţiu fără perspective, i-a făcut pe colegii mei din Radio Reşiţa să rămînă şi să suporte, unii de 15 ani, mojiciile acestui semidoct. Unii şi-au dat viaţa din cauza lui: Gelu Ghera sau Mircea Săndulescu, alţii sînt la un pas de criza de nervi. Aceasta este REALITATEA despre „diamantul coroanei”, pe care dregătorii de la Bucureşti nu o văd. Ceea ce este, însă, cu adevărat înfricoşător: după 20 de ani, deciziile la vîrful SRR se mai iau, probabil, exclusiv politic. Ar fi o ipocrizie să nu recunoaştem că există jurnalişti de partid, care-şi sug balele pe post, în week-end, şi vedete-radio născute în sedii de partid! Probabil că textul meu va inflama spiritele şi mi se va reproşa că pătez onoarea instituţiei în care lucrez şi voi fi sancţionat. Probabil că a spăla rufele „în marea familie a radioului” este o practică. Probabil. Însă, nu şi eficientă! Să vă dau un exemplu din broşura editată de Radio Reşiţa, în 2005, intitulată „carte de identitate”, care demonstrează, că am dreptate. Zice Glăvan: „edităm acest pliant nu pentru că Radio Reşiţa ar fi într-o criză de identitate… ci pentru a fi mai bine cunoscuţi în interiorul Radiodifuziunii”! Sau: „Oferim o experienţă unică, pe care, vă asigur, NU o propunem pentru a fi extinsă şi la celelalte posturi publice… Vă veţi convinge că Radio Reşiţa NU poate fi un model de urmat”. Nici nu se pune problema! În 2004, Radio Reşiţa avea 18 angajaţi şi… 486,6 ore anual de program, pe angajat, în timp ce media angajaţilor posturilor publice era de 83,6, iar media orelor de emisie pe angajat în SRR, de 97,6! Să mai spun că atunci Radio Reşiţa nu emitea 24 de ore din 24! Ce spuneţi? Sună a exploatare la Reşiţa, sau a risipă în ţară? Sună a performanţă profesională la REşiţa, sau doar emisiuni fuşărite, în dorul lelii, marcate de oboseală, epuizare, dezinteres, stress? Sună a calitate, sau doar a completarea unei grile supradimensionate menite să gîdile orgoliul nesatisfăcut al nacealnik-ului de la Reşiţa? „Beneficiind de un management eficient, inspirat şi dinamic, postul este competitiv…”, scrie Glăvan, într-o criză de modestie!
Profesionist făcut după ureche, fără şcoală, fără dicţie, dar cu multă ambiţie şi cu ştiinţa cumpărării de oameni, Glăvan şi-a dorit o realizare cu care să se identifice, care să-i încununeze cariera profesională în care nu prea poate arăta CEVA ca produs jurnalistic. Poate spune: da, am văzut absolut toată lumea însoţind sportivii români, dar asta, din punct de vedere al creaţiei jurnalistice, este aproape egal cu zero. De aceea, s-a cramponat mereu în atitudini dispreţuitoare faţă de ceilalţi truditori din breaslă, unora aruncîndu-le: „tu ştii cine sînt eu”? Adevărul e că NU! Acest personaj cu notorietatea datorată RADIOULUI PUBLIC, care se va arunca în cursa electorală, trebuie să devină şi credibil şi va trebui să lămurească, în sfîrşit, cu dovezi, cîteva legende urbane: dacă are, sau NU, şcoală, dacă NU, cum a ocupat o funcţie de conducere într-o instituţie publică, timp de 15 ani, FĂRĂ, şi dacă pentru această fărădelege a co-interesat conducerea SRR, sau a fost mereu ţinut în braţe politic sau…, dacă a „deturnat” – sau nu, fonduri din bugetul Radio România, transferîndu-le în conturile ong-ului pe care îl patronează şi care parazitează postul public, pentru a lua fonduri europene, sau dacă a întocmit state de plată duble şi pe ce criterii – ALTELE DECÎT PERFORMANŢA – şi-a angajat întreaga familie într-o instituţie publică, EXCLUSIV pe posturi de conducere. Altă legendă se referă la campania furibundă îndreptată împotriva frecvenţei postului de radio Timişoara, iar altele ţin de trecutul să de dinainte de 1989: dacă era informator al Securităţii şi însoţea delegaţiile gimnaştilor şi înotătorilor români pentru a face poliţie politică, dacă în calitate de administrator la fosta societate mixtă româno-germană Reşiţa-Renk informa securitatea despre conducerea germană şi conducerea de partid a acesteia, dacă în timpul „revoluţiei”, aflat în clădirea fostei „judeţene de partid” a smuls telefonul din perete şi a strigat la revoluţionari: „din clădirea asta DOAR EU vorbesc la telefon”, dacă se plimba cu un megafon prin oraş cerînd oamenilor să stea la casele lor, şi dacă l-a ameninţat pe tatăl meu, aflat în balcon, înainte de plecarea lui Ceauşescu, spunîndu-i: „Zeno, ai grijă ce faci”! Un nacealnik cinstit „cu dragoste de oameni şi ţară şi cu frica lui Dumnezeu”, cum se auto-proclamă, ar putea risipi orice speculaţie ordinară făcută pe seama ilustrei sale personalităţi, astăzi, de la ora 20 şi 15, în direct la TV Banat, în emisiunea colegei mele Cornelia Dunăreanu, căreia i-a făcut mult rău, GRATUIT! Eu înclin să cred că a avut o relaţie nepotrivită cu fosta Securitate, de unde şi-a păstrat reflexele. Cum cunoşti vechii informatori? Sînt intriganţi, au păstrat reflexul de a face rău celuilalt. Este atît de natural acest reflex încît de foarte multe episoade a şi uitat. Poate îşi mai aminteşte de minciunile şi turnătoriile turnate în urechile Rodicăi Madoşa, atunci cînd a vrut „să mă aranjeze”! Şi altele!
Doru Dinu Glăvan îşi încetează detaşarea în presă şi intră în politică. Interesant, pentru că Glăvan nu e genul care să nu-şi tragă un beneficiu personal şi nu face nici o înţelegere cu nimeni dacă nu poate să-l păcălească la bani! Să cred acum că intrigantul bătrîn, melodramatic şi răzbunător, obişnuit cu cîştiguri de sute de milioane de lei pe lună, va trăi pentru comunitatea locală, din pensie şi rahatul de salar de primar? Îmi vine să rîd! Există o posibilitate foarte mare ca Glăvan să fie doar un iepure al PDL, care să încaseze, iar adevăratul candidat să stea la căldurică o perioadă. Există şi posibilitatea ca după ce şi-a „evaluat şansele”, Glăvan să se retragă şi să le spună Pas! Cum există şi posibilitatea ca pdl-iştii să creadă sincer în victoria lui Glăvan, mizînd pe faptul că reşiţenii vor vota negativ, Împotriva actualului primar MIhai Stepanescu şi nu neapărat Pentru DDG… Înclin să fac un pronostic: Glăvan NU va fi viitorul primar al Reşiţei! Nu sînt sigur, însă, dacă el nu va fi viitorul „consilier” al dregătorului postului local de radio. La noi, e posibil orice!
Profesionist făcut după ureche, fără şcoală, fără dicţie, dar cu multă ambiţie şi cu ştiinţa cumpărării de oameni, Glăvan şi-a dorit o realizare cu care să se identifice, care să-i încununeze cariera profesională în care nu prea poate arăta CEVA ca produs jurnalistic. Poate spune: da, am văzut absolut toată lumea însoţind sportivii români, dar asta, din punct de vedere al creaţiei jurnalistice, este aproape egal cu zero. De aceea, s-a cramponat mereu în atitudini dispreţuitoare faţă de ceilalţi truditori din breaslă, unora aruncîndu-le: „tu ştii cine sînt eu”? Adevărul e că NU! Acest personaj cu notorietatea datorată RADIOULUI PUBLIC, care se va arunca în cursa electorală, trebuie să devină şi credibil şi va trebui să lămurească, în sfîrşit, cu dovezi, cîteva legende urbane: dacă are, sau NU, şcoală, dacă NU, cum a ocupat o funcţie de conducere într-o instituţie publică, timp de 15 ani, FĂRĂ, şi dacă pentru această fărădelege a co-interesat conducerea SRR, sau a fost mereu ţinut în braţe politic sau…, dacă a „deturnat” – sau nu, fonduri din bugetul Radio România, transferîndu-le în conturile ong-ului pe care îl patronează şi care parazitează postul public, pentru a lua fonduri europene, sau dacă a întocmit state de plată duble şi pe ce criterii – ALTELE DECÎT PERFORMANŢA – şi-a angajat întreaga familie într-o instituţie publică, EXCLUSIV pe posturi de conducere. Altă legendă se referă la campania furibundă îndreptată împotriva frecvenţei postului de radio Timişoara, iar altele ţin de trecutul să de dinainte de 1989: dacă era informator al Securităţii şi însoţea delegaţiile gimnaştilor şi înotătorilor români pentru a face poliţie politică, dacă în calitate de administrator la fosta societate mixtă româno-germană Reşiţa-Renk informa securitatea despre conducerea germană şi conducerea de partid a acesteia, dacă în timpul „revoluţiei”, aflat în clădirea fostei „judeţene de partid” a smuls telefonul din perete şi a strigat la revoluţionari: „din clădirea asta DOAR EU vorbesc la telefon”, dacă se plimba cu un megafon prin oraş cerînd oamenilor să stea la casele lor, şi dacă l-a ameninţat pe tatăl meu, aflat în balcon, înainte de plecarea lui Ceauşescu, spunîndu-i: „Zeno, ai grijă ce faci”! Un nacealnik cinstit „cu dragoste de oameni şi ţară şi cu frica lui Dumnezeu”, cum se auto-proclamă, ar putea risipi orice speculaţie ordinară făcută pe seama ilustrei sale personalităţi, astăzi, de la ora 20 şi 15, în direct la TV Banat, în emisiunea colegei mele Cornelia Dunăreanu, căreia i-a făcut mult rău, GRATUIT! Eu înclin să cred că a avut o relaţie nepotrivită cu fosta Securitate, de unde şi-a păstrat reflexele. Cum cunoşti vechii informatori? Sînt intriganţi, au păstrat reflexul de a face rău celuilalt. Este atît de natural acest reflex încît de foarte multe episoade a şi uitat. Poate îşi mai aminteşte de minciunile şi turnătoriile turnate în urechile Rodicăi Madoşa, atunci cînd a vrut „să mă aranjeze”! Şi altele!
Doru Dinu Glăvan îşi încetează detaşarea în presă şi intră în politică. Interesant, pentru că Glăvan nu e genul care să nu-şi tragă un beneficiu personal şi nu face nici o înţelegere cu nimeni dacă nu poate să-l păcălească la bani! Să cred acum că intrigantul bătrîn, melodramatic şi răzbunător, obişnuit cu cîştiguri de sute de milioane de lei pe lună, va trăi pentru comunitatea locală, din pensie şi rahatul de salar de primar? Îmi vine să rîd! Există o posibilitate foarte mare ca Glăvan să fie doar un iepure al PDL, care să încaseze, iar adevăratul candidat să stea la căldurică o perioadă. Există şi posibilitatea ca după ce şi-a „evaluat şansele”, Glăvan să se retragă şi să le spună Pas! Cum există şi posibilitatea ca pdl-iştii să creadă sincer în victoria lui Glăvan, mizînd pe faptul că reşiţenii vor vota negativ, Împotriva actualului primar MIhai Stepanescu şi nu neapărat Pentru DDG… Înclin să fac un pronostic: Glăvan NU va fi viitorul primar al Reşiţei! Nu sînt sigur, însă, dacă el nu va fi viitorul „consilier” al dregătorului postului local de radio. La noi, e posibil orice!