”Curtea Constituțională previne aspirațiile despotice ale majorității aflate la guvernare. În contextul democrației liberale, Curțile previn ca majoritatea să anuleze opoziția, protejând drepturile minorității”
– Judecătorul Tudorel Toader, în cartea sa ”Dialogul Judecătorilor Constituționali”, 2015, înainte de a deveni ministrul justiției

  • În sala plină de ziariști, cu intrare din Piața Constituției, ce ironie!, un eminent jurist a ratat dialogul cu cetățenii și a ales să se transforme în executant.
  • Momente invizibile la televizor, reportaj cu transpirație, nervi și senzația că totul a fost decis unilateral.

Din primele minute a părut clar că urmează ceva dur, neobișnuit și rostogolit pe bandă rulantă.

Ministrul Justiției n-a acceptat dialogul cu presa.

Își începe raportul prin capitolul ”Cine sunt eu?”.

Invocă argumentul autorității. Am dreptate nu pentru că o să vă explic, ci pentru că sunt cine sunt!

”Am fost șef de promoție”, apoi procuror sedus de onorabilitatea profesiei, rector la Iași, ”prima facultate de drept din România”, și judecător la curtea constituțională.

Tudorel Toader are nevoie să-și adune tot prestigiul juridic, incontestabil, pentru ce va urma.

Bărbatul îmbrobonat bea apă, transpiră, sala se tensionează cu fiecare minut care trece.

ADIO „CHEIE DE PROPORȚIONALITATE”!

Se uită pe foi.

Acum începe execuția lui Kovesi.

”Vor fi 20 de puncte”.

Primele 6 sau 7 sunt legate de conflictele DNA cu alte puteri ale statului, aduse în fața Curții Constituționale.

Acum un an, Tudorel Toader scria că nu e nevoie de măsuri împotriva șefei DNA, pentru că însăși Curtea redesenează limitele puterilor, că asta e treaba ei.

”Lucrurile trebuie văzute într-o cheie de proporționalitate”, spunea ministrul justiției în raportul din martie 2017.

Astăzi, motivează că au fost atât de multe încât ”s-a creat o situație fără precedent între autoritățile publice”.

Presa reacționează. ”Puteți explica, vă rugăm?”.

Iar el oscilează între instinctul pur uman  de a explica și reflexul birocratic de a ne băga undeva.

Nu explică.

CARTEA PE CARE MINISTRUL A SCRIS-O ȘI A UITAT-O

Dialogul se tensionează, tocmai pentru că, dacă nu ai microfon, orice întrebare a ta ca jurnalist e aproape strigată.

”Nu vă supărați, domnule ministru, din ce anume citați?”.

Toader trece mai departe, la punctul 8.

Deschizi repede cartea lui „Dialogul Judecătorilor Constituționali”, scrisă împreună cu colega și secretarul de stat Marieta Safta. Oare numai DNA a fost în conflict ajuns în fața Curții atât de des, cum spune ministrul Toader?

Și găsești la repezeală, la pagina 239, două situații în 2009, când partidele au reclamat la curte Parlamentul și SRTV pentru că nu le dădeau timp de antenă.

Sunt zeci de cazuri de confruntări constituționale numai în cartea lui Tudorel Toader, dar nu acceptă să-l întrebi.

Și să clarifice, pentru că poate are dreptate.

ONEA ȘI PORTOCALĂ

Apoi vorbește despre situația de la DNA Prahova, unde, într-adevăr, Onea – Portocală & Co au dezonorat meseria.

Ei sunt de neapărat.

Dar unde este ”cheia de proporționalitate”, adică cât e vina lui Kovesi în toată povestea?

Mai ales că, dacă analizezi raportul DNA, aberația DNA Ploiești iese la iveală, cu cifre nete, pe care însă Toader nu le are.

41% dintre cei trimiși în judecată au arestat Onea și oamenii lui în 2016

În 2016, din cele 17 servicii, 14 teritoriale și 3 naționale ale DNA, Onea și Portocală sunt singurii care au arestat 16 oameni din cei 39 pe care i-au trimis în judecată.

E un procentaj uriaș!

ARESTURILE CA SEMINȚELE

Iașiul are 7 arestați la 87  de inculpați trimiși în judecată.

Arestul e o restrângere a drepturilor și cea mai dură măsură preventivă. Dar la Prahova aresturile sunt ca semințele.

De fapt, Ploieștiul are o rată de 41% arestări, în timp ce toate celelalte 16 servicii DNA au o medie de 12%!

Cu astfel de cifre clare ar putea să vină ministrul.

Pentru că înregistrările sunt, fără dubii, îngrozitoare. După ele, Onea și gașca ar trebui să-și sape singuri groapa profesională, ca-n Tom și Jerry. Și să pună flori peste.

În schimb, ministrul Tudorel Toader plonjează, pahar după pahar de apă, broboană după broboană pe frunte,  într-un discurs despre faptul că „a defăimat România!”.

„Cine?”, strigăm noi din sală.

Tudorel Toader se oprește, spune, ca un Dracula hâtru, ”șeful Direcției Naționale Anticorupție”.

Și se șterge pe frunte.

„OFICIALII DEZINFORMAȚI DE LA BRUXELLES”

Apoi, iritat, bărbatul în costum povestește că s-a întâlnit la Bruxelles cu ”oficiali dezinformați”.

„Cu 9 oameni a trebuit să am explicații”, adaugă el, cu năduf.

„Și e treaba procurorului șef DNA să facă imagine țării? Introduceți  în raport culpa de opinie ca să o revocați?”.

Căci e limpede că o va revoca.

Și-au dat seama, probabil, și mulți dintre oamenii de la televizor, dar aici sentimentul revocării e atât de dens că-l poți întinde ca untul pe pâine.

CUM SE RATEAZĂ UN DIALOG

Ministrul se oprește din nou și face același balans involuntar.

O fracțiune de secundă e un om ca toți oamenii, care ar vrea să explice, să motiveze, însă imediat îl ia în stăpînire mecanismul invizibil care îl face să se grăbească, să arunce grenada și să plece.

Aproape că-i vezi dedublarea în sala care e tot mai înfierbântată.

Și nu e vorba că unii sunt ”hăis” și alții ”cea”, ci că suntem cu toții frustrați, inclusiv cei de la TV, că nu se poate naște o conversație normală.

Nu e o conferință de presă, e o invenție, ca toate invențiile lumii iliberale și post adevăr.

O mică adăugire pentru cei care s-au supărat că am adresat întrebări incomode lui Kovesi.

Asta e treaba noastră, la fel facem și cu Tudorel Toader, diferența e că el nu acceptă. Și atunci continuăm, la limita impoliteții și a obstrucției reciproce. 

Ministrul ratează însă să dialogheze.

UNA ÎN JAPONIA, ALTA ÎN ROMÂNIA

Căderea deplină a logicii și a ”raționalității deliberative”, după expresia lui Arjun Appadurai, vine când Tudorel Toader aproape că o numește pe Laura Kovesi aproape trădătoare de țară.

Șefa DNA e, așadar, un vector de imagine negativă pentru țărișoară.

Acum nu mai vorbește Toader.

Vorbește PSD și, mai adânc, vorbesc acele etaje ale serviciilor, birourile târziu luminate ale național-comunismului care a suferit ani la rând, dar care visează că se întorc pe cai mari.

Discursul, de aproape o oră și jumătate, se termină trist.

Nu pentru că a propus revocarea Laurei Codruța Kovesi.

E dreptul său.

Ci pentru că acum câteva zile, ministrul român Tudore Toader îi dădea o carte cu copertă albastră șefului Curții Constituționale din Japonia. 

În volumul albastru scria cum el, ca judecător constituțional, alături de colegii săi, are datoria de a acționa „ca o supapă de siguranță pentru a reduce nivelul de presiune socială, neliniște și a preveni distrugerea sau autodistrugerea sistemului constituțional și guvernamental prin acțiunea ilegală, extraparlamentară și extraconstituțională”.

A redus presiunea socială? A discutat cu neliniștea?

Nu.

În locul acestor adevăruri incontestabile oferite judecătorului din Japonia, judecătorul abdicat Tudorel Toader și-a început execuția prin cuvintele „Avem o justiție”.

Așa e.

Avem, dar nu știm ce o să mai fie.

Când încetezi dialogul, orice e posibil.

Articol preluat de pe TOLO.RO

 

Preluare România Curată

Leave a reply